Intreprinderea, funcțiile și tipurile ei

INTRODUCERE

Intreprinderea reprezinta o componenta de baza a economiei contemporane in care are loc producerea de bunuri,prestarea de servicii,combinarea factorilor de productie conform cerintelor pietei,cu scopul de a obtine profit.

Intreprinderea poate avea orice forma organizatorica a unei activitati,avind patrimoniu,fiind autonoma si autorizata potrivit legislatiei.Ea executa acte si fapte de producere si de comert cu scopul obtinerii unui profit in urma vinzarii pe piata a bunurilor,in conditii de concurenta.

Întreprinderea ocupa un loc determinant in dezvoltarea si prosperarea activitatii economice.Am ales aceasta tema,deoarece doresc sa ma aprofundez in esenta ei,pentru ca intreprinderea poate deveni pentru mine cadrul perfect de afirmare profesionala.

Întreprinderea ca unitate economică răspunde la întrebările fundamentale: Ce de produs? Cum şi cât de produs? Pentru cine de produs?, determinând astfel volumul de factori de producţie care pot fi atraşi în procesul de producţie.

Fiecare întreprindere în procesul activităţii sale economice, prin intermediul pieţei, procură mijloace de producţie, forţă de muncă, înfăptuieşte procesul de producţie, realizează mărfurile fabricate. În urma acestei activităţi întreprinderea îşi reîntoarce cheltuielile băneşti, ce sunt destinate recuperării mijloacelor de producţie consumate şi remunerării muncii. Acest proces se repetă continuu şi e numit circuit al capitalului întreprinderii.

Întreprinderea are un rol hotarator in dezvoltarea economica a oricarei tari, in determinarea potentialului acesteia, de costurile cu care se obtin bunuri si servicii, de calitatea acestora si de capacitatea intreprinderii de a le comercializa profitabil depind in realitate puterea economica si nivelul de trai al unei tari.

Concret, rolul intreprinderii in circuitul economic al unei tari este exercitat prin indeplinirea celor doua functii ale acesteia de creare de valori adaugate;de participare la distribuirea veniturilor.

Întreprinderea reprezintă o verigă de bază a economiei, în care are loc producerea unor bunuri, executarea unor lucrări sau prestarea unor servicii conform cerinţelor pieţei. Fiecare întreprindere constituie o unitate distinctă, atât faţă de alte întreprinderi, care aparţin aceleiaşi ramuri sau subramuri, cât şi faţă de cele care aparţin altor ramuri.

Termenul de întreprindere provine din cuvântul francez “enterprise” şi poate fi definit ca o organizaţie autonomă, care îşi asigură existenţa şi devoltarea prin folosirea şi comercializarea unor produse cu scopul de a obţine profit. Întreprindere (de la „a întreprinde”) este o organizaţie, care activează spre atingerea scopului – obţinerea profitului. Pentru realizarea acestui scop se organizează un proces, cu ajutorul căruia poate fi atins acest scop. Întreprinderea presupune existenţa a patru elemente: materie primă, utilaje, muncă şi clienţi, în aceste condiţii există şi întreprinderi care au ca obiectiv comerţul şi serviciile.

Întreprinderea constituie componenta fundamentală a economiei. Ea reprezintă veriga de bază cu cele trei funcţiuni şi anume: producţia, vânzarea şi gestiunea. În sens economic o întreprindere, ca agent economic, indiferent de dimensiune, forma de proprietate şi organizare produce bunuri şi servicii destinate vânzării pe piaţă, scopul fiind obtinerea profitului.

Întreprinderea este veriga organizatorică unde se desăvârşeşte fuziunea între factorii de producţie cu scopul obţinerii de bunuri economice în structura, cantitatea şi calitatea impuse de cererea de pe piaţă şi obţinerea unui profit. Întreprinderea suportă costuri corespunzând remunerării factorilor de producţie utilizaţi care trebuie recompensaţi prin rezultatele producţiei sale. Cu alte cuvinte, întreprinderea trebuie să producă o valoare superioară costurilor sale.

În acelaşi timp, pentru realizarea obiectului său de activitate, întreprinderea generează necesităţi noi. Pentru satisfacerea acestora întreprinderea intră în relaţie cu alţi agenţi de mediu, inexistenţa acestora presupunând apariţia unor noi agenţi. Această dublă postură în care apare întreprinderea în cadrul mediului, ca beneficiar al unor produse sau servicii realizate de anumiţi agenţi şi de prestatori de servicii pentru alţi agenţi, o plasează pe aceasta în rândul agenţilor de mediu. În măsura în care întreprinderea apare în relaţie de vânzare-cumpărare sau în alte tipuri de relaţie generate de acestea, acţionează ca agent economic şi de piaţă.

Satisfacerea nevoilor sociale în ansamblu se realizează, de regulă, prin mai multe modalităţi: autoconsum sau prestarea unor servicii de către persoane autorizate sau întreprinderi. Prin poziţia deţinută în cadrul mediului, întreprinderea ne apare şi ea ca o formă de realizare a necesităţii. În cadrul economiei naţionale aceasta apare ca unitate de bază, fiind organizată în mod specific pentru satisfacerea nevoilor persoanelor fizice. Întreprinderea reprezintă organizaţia ce reuneşte resurse materiale, financiare şi umane în scopul realizării unor prestaţii destinate satisfacerii nevoilor potenţialilor clienţi, în condiţiile obţinerii unui profit.

Existenţa oricărei firme va ţine cont de:

- organizarea concomitentă a celor trei categorii de resurse enunţate unitatea acestora fiind asigurată prin organizarea şi conducerea firmei;

- calculele de eficienţă prin care sunt luate în considerare condiţiile de desfăşurare a activităţii şi care să demonstreze posibilitatea obţinerii unui profit acceptabil şi pe o perioadă cât mai mare.