Întreprinderile mici și mijlocii

Definitia întreprinderilor mici si mijlocii

Termenul de IMM continut în legislatia Uniunii Europene a fost pentru prima oara definit de Recomandarea nr. 96/280/CE privind definitia întreprinderilor mici si mijlocii. Definitia actuala este continuta de Recomandarea nr. 2003/361/CE privind definitia microîntreprinderilor si a întreprinderilor mici si mijlocii. întreprinderile mici şi mijlocii (I.M.M.) sunt, conform unei definiţii larg acceptate, întreprinderi cu până la 500 salariaţi, independente din punct de vedere juridic, în care conducătorul îşi asumă responsabilitatea financiară, tehnică şi socială.

în ţara noastră, încă din primii ani de după decembrie '89, s-a manifestat din nou adevăratul spirit de întreprinzător. Nu puţini au fost cei care au cutezat să înceapă o afacere pe cont propriu, să înfiinţeze întreprinderi mici sau mijlocii. însuşi termenul "afacere" a fost reabilitat. Renunţându-se la conotaţiile subiective şi limitative din deceniile anterioare când era identificată cu "specula", cu ideea de profit ilicit, "afacerea" a dobândit accepţiuni similare termenilor prezenţi în limbile de circulaţie internaţională: business (engl.) - afacere, comerţ, treabă, îndatorire; geschaft (germ.) - comerţ, meserie, ocupaţie; affaire (fr.) - afacere, treabă, proces.

Concomitent, a început să se structureze şi o co¬munitate a oamenilor de afaceri români care aspiră să aibă o contribuţie şi un cuvânt de luat în seamă, nu numai în dezvoltarea economiei, ci şi în modelarea mentalităţilor economice compatibile cu schimbările produse.

De o importanţă covârşitoare este asocierea afa¬cerii mici şi mijlocii cu întreprinderea de aceeaşi talie, care a constituit şi constituie, în economiile naţionale şi la nivelul economiei mondiale în ansamblul ei, mo¬torul dezvoltării economice şi sociale, prin clasa de mijloc pe care a creat-o şi susţinut-o ia niveluri din ce în ce mai însemnate de bunăstare şi civilizaţie.

Intreprinderea (sau firma sau societatea) ca mate¬rializare a unui concept de afaceri, este definită prin persoană juridică a cărei activitate constă în produ¬cerea şi comercializarea de bunuri sau servicii desti¬nate consumului.

Conform definiţiei date de Biroul Statistic al Uniunii Europene (Eurostat), întreprinderea mică este socie¬tatea care îndeplineşte două din următoarele trei criterii:

a) totalul bilanţier să nu depăşească 1 milion ECU (1 ECU = 1,105 USD, adică 8867 lei la 1.01.1998);

b) cifra netă de afaceri să nu depăşească 2 milioane ECU;

c) numărul mediu de salariaţi în cursul exerciţiului financiar să nu depăşească 99 persoane.

Tot în accepţiunea Eurostat, întreprinderea mij¬locie este o societate care îndeplineşte două din ur¬mătoarele trei criterii:

a) totalul bilanţier să nu depăşească 4 milioane ECU;

b) cifra netă de afaceri să nu depăşească 8 milioane ECU;

c) numărul mediu de salariaţi în cursul exerciţiului să fie cuprins între 100 şi 499 persoane.

Dacă luăm în considerare limitele fixate de Eurostat pentru fiecare criteriu menţionat, constatăm că, în practică, afacerile cu aceste dimensiuni domină în totalul întreprinderilor mici şi mijlocii (IMM) existente în Comunitatea Europeană. Astfel, la sfârşitul anului 1997, din cele 15,8 milioane IMM, aproape 15 milioane erau firme foarte mici (având până la 9 angajaţi) şi întreprinderi mici (cu 10 - 99 salariaţi).

Anual, în cele 15 ţări membre ale Uniunii Europene sunt create 1,5 milioane IMM, din care cea. 10% intră în procedură de faliment, ceea ce evidenţiază un anume dinamism al acestor structuri economice. De altfel, specialiştii au sesizat că "Dinamismul şi creativitatea sunt principalele atuuri ale IMM din Uniunea Europeană" (Gh. Cercelescu).

Fenomenul este caracteristic în general ţărilor industrializate unde, din 100 IMM înfiinţate într-un an, doar 20 reuşesc să supravieţuiască în următorii 5 ani.

După căderea regimurilor totalitare şi în ţările Europei Centrale.şi de Est, afacerile mici şi mijlocii au cunoscut o dinamică fără precedent. Numai în ultimii 7 ani, conform statisticilor Eurostat, au fost create cea. 3,5 milioane IMM, având mărimea medie de 7,4 an¬gajaţi (faţă de 6,5 pentru IMM din Comunitatea Euro¬peană) şi vârsta medie a managerilor de cea. 38 de ani. Polonia se află în fruntea clasamentului cu cea. 1,1 milioane IMM, urmată de Republica Cehă (cea. 800 mii IMM), Ungaria (cea. 600 mii IMM) şi România cu cea. 400 mii de IMM.

Plecând de la "deschiderea" iniţială şi de la elanul întreprinzătorilor români, IMM ar fi trebuit să constituie cel mai dinamic sector al economiei naţionale. în realitate, la sfârşitul anului 1997, ele se aflau într-o stare de criză, acumulând numeroase probleme care le ameninţă nu numai dezvoltarea, ci însăşi supra¬vieţuirea.

Unele cauze ale crizei sunt de natură subiectivă. Diverse anchete întreprinse în rândul managerilor români (60) au relevat erori datorate lipsei de cunoş¬tinţe economice şi manageriale, necunoaşterii legilor şi/sau aplicării lor defectuoase, lipsei aptitudinilor şi experienţei în domeniu, mentalităţilor inadecvate, in¬clusiv tarelor morale ale unor întreprinzători. în privinţa acestui ultim aspect, constatăm că lumea afaceriloi confirmă, iată, caracterul contradictoriu al spiritului nostru societal: pe de o parte, există un curent umanist care concepe afacerea ca pe o activitate menită să satisfacă cu prioritate nevoi materiale şi spirituale ale indivizilor şi grupurilor umane, iar pe de altă parte, în acest domeniu întâlnim numeroşi neaveniţi, fraude şi acţiuni mafiote de dimensiuni incredibile.

Unii dintre managerii investigaţi consideră că multe erori se datoresc unei concepţii globale greşite, în sensul că:

- reforma a debutat fără o analiză riguroasă a stării economiei (şi societăţii) fiind condusă după "reguli politice înguste", incapabile să valorifice întregul potenţial naţional în materie;

- nu s-a creat cadrul economic, juridic, social şi moral care să garanteze dreptul la proprietate, fără a prejudicia anumite categorii de persoane.

Analize pertinente realizate de C.N.I.P.M.M.R. şi A.G.E.R. pun în evidenţă cauzele obiective ale crizei IMM. Ele sunt generale, profunde şi ţin de sistemul economic însuşi, de principiile după care este condus:

- deprecierea drastică a monedei naţionale înraport cu dolarul;

- creşterea ratei dobânzilor la creditele bancare;

- ignorarea specificului IMM private în raport cu cele de stat;

- absenţa unei politici judicioase de investiţii şi de relansare a economiei;