Introducere în Studiul Istoriei Economiei Naționale

Din cadrul vieţii sociale, a sistemului social global al societăţii, subsistemul vieţii economice ocupă cel mai important rol. În fond, viaţa economică reprezintă suportul material al vieţii sociale, făcând posibil existenţa celorlalte subsisteme, a societăţii ca atare. Importanţa deosebită a vieţii economice face ca ea să fie studiată din cele mai diferite unghiuri, perioade istorice, domenii de activitate. După cum se ştie economia politică este o structură economică, cu caracter fundamental, care se ocupă de relaţiile sociale de producţie, de relaţiile economice sociale, de legile generale care guvernează producţia, repartiţia, schimbul şi consumul, serviciile economice, pe diferite trepte de dezvoltare a societăţii. O asemenea cunoaştere a economicului şi a tot ce ţine de aceasta nu este suficientă, ci viaţa economică impune cunoaşterea relaţiilor de producţie în strânsă interdependenţă cu celelalte subsisteme ale vieţii sociale, evoluţia ei istorică, caracteristicile generale şi mai ales particulare pe care le-a îmbrăcat în dezvoltarea economiei naţionale. În realizarea unei asemenea cunoaşteri, de detaliu pe perioade istorice a vieţii economice contribuie alături de economia politicăşi alte ştiinţe economice ca istoria economică, istoria doctrinelor economice, economiile de ramuri.

Fiind o ştiinţă socio-umană, istoria economiei naţionale are strânse legături în primul rând cu celelalte ştiinţe economice (economia politică, structurile economice de ramură) realizând un schimb intens informaţional de dateşi cunoştiinţe, darşi cu alteştiinţe socio-umane cum ar fi istoria, sociologia, demografia etc.

Mai mult, pentru stabilirea unor concluzii şi constatări reale, a unor adevăruri ştiinţifice, istoria economiei foloseşteşi rezultatele unor ştiinţe tehnice (matematica, statistica etc.). Studiului istoriei economiei naţionale i s-au consacrat istorici de renume ca: A.D.Xenopol, V.A. Urechia, D.Oneill N.Iorga. Unuia dintre ei ca de exemplu N. Iorga a publicat studii sau chiar lucrări cu privire la istoria comerţului, istoria meseriilor sau a relaţiilor agrareşi a finanţelorţării.

Elemente însemnate de istorie economică universală şi naţională găsimşi în opera unor economişti români ca D.P.Marţian, P.S.Aurelian, I.Ionescu de la Brad, sau din perioada interbelică , I.N.Angelescu, St.Zeletin; V.Madgearu, Gh.Zane etc.

Concluzionând în legătură cu obiectul istoriei economice în general, a celei naţionale în particular aşa cum precizaşi prof. Frederic Mauso de la Universitatea din Paris ‚’’Istoria economiei trebuie să fie înainte de toate, teoria sistemelor economice trecute’’. Istoria economiei naţionale trebuie să contribuie atât la cunoaşterea obţiunii legilor economice, a modului de organizareşi funcţionare în trecut, dar mai ales trebuie să descifreze tendinţele de dezvoltare prezenteşi viitoare, în acest sens, împreună cu alteştiinţe economice să formuleze previziunişi prognoze.

Metoda şi principiile de studiu a istoriei economice naţionale

Fiecare obiect, orice disciplină îşi are, pe lângă metodele generale de studiu, propria sa metodă. Valoarea unei metode folosite depinde de natura problemei cercetate, de calitatea informaţiilor pe care le deţine, de capacitateaşi profunzimea cercetătorului de a evoluaşi surprinde elementele problemei.

Istoria economică nu foloseşte în analizele sale o singură metodă ci mai degrabă o pluritate de metode particulare cum ar fi: abstracţie, inducţie, deducţie, metoda istorică, comparativă, metodele statistice, matematice, analiza, sinteza, îmbinarea analizei constitutive cu cea calitativă etc.

Din ansamblul acestor metode – în istoria economiei naţionale, un rol important îl aremetoda cantitativăfolosită în măsurarea fenomenelor economice, ceea ce contribuie la creştereaşi precizia informaţiei şi implicit a concluziilor.

Principiul problemelor istoriei economiei universale sau naţionale trebuie să fie analizat în dinamica lor, prin luarea în considerare istorică a locului, timpului, a împrejurărilorşi condiţiilor de desfăşurare a acestora.