Investițiile în inovații - rolul și necesitatea lor pentru Republica Moldova

Introducere

Globalizarea și dezvoltarea accelerată a prograsului tehnico-științific, creșterea competivității statelor impune trecerea la dezvoltarea economică ce are la bază inovațiile, o economie care presupune efectuarea unor cercetări științifice intense.

Actualitatea temei . La etapa actuală, investițiile în inovații au devenit o prioritate strategică pentru Republica Moldova,prin conștientizarea faptului că acestea contribuie la ameliorarea complexă a economiei naționale, creșterea calității vieței,majorarea volumului producției, soluționarea problemelor ce țin de retehnologizarea și modernizarea întreprinderilor.

Obiectul. Sfera inovării reprezintă nucleul schimbărilor structurale în orice sistem economic, iar caracteristicile acestei sfere determină viteza şi calitatea transformărilor economice.

Subiectul. Cercetarea şi dezvoltarea este o pîrghie esenţială pentru crearea de valoare şi dezvoltarea întreprinderilor autohtone. Problema majoră este locul atribuit cercetării şi dezvoltării de către societatea noastră. înainte de a da un răspuns acestei probleme, trebuie de remarcat fap-tul că gradul ridicat de saturatie concurentială şi globalizarea pieţelor constituie un handicap pentru evoluţia întreprinderii. întreprinderile sunt in incapacitatea de a evolua în absenţa unei strategii pe termen lung. Ele trebuie să inoveze, să se adapteze şi acest fapt nu se face fără cercetare şi dezvoltare

Structura. Acest referat a fost structurat în 2 capitole. Primul capitol reflectă investițiile în inovații și rolul său pentru dezvoltarea Republicii Moldova

Capitolul 2 evidențiază însuși activitatea inovațională, precum și principalele realizări ale Republicii Moldova.

Capitolul 1. Investițiile în inovații

1.1. Fundamentări teoretice cu privire la inovaţie și investiții

I. Dijmărescu afirmă că a inova este o funcţie a managementului. Rolul managerului în a inova începe de la analiza critică a situaţiei concurenţiale a firmei, selectarea măsurilor importante ce trebuie aplicate în scurt timp. Practic, managerul trebuie să se lanseze într-un proiect de ameliorare a activităţii firmei, să evalueze primele rezultate şi apoi să-şi dubleze

Harrington H. J. şi Harrington J. S. afirmă că inovaţia a avut mare succes peste tot unde a fost aplicată. Inovaţia înseamnă creştere şi supravieţuire.

Subiecţii care inovează sunt antreprenorii de succes. Antreprenorii de succes, oricare ar fi motivaţia lor individuală încearcă să creeze valoare şi să aducă o contribuţie. Ei nu se mulţumesc numai cu îmbunătăţirea a ceea ce există deja, sau cu modificarea. Ei încearcă să creeze valori noi şi diferite şi satisfacţii noi şi deosebite, să transforme un “material” într-un “mijloc”, sau să contribuie la mijloacele existente într-o configuraţie nouă şi mai productivă.

Inovația este factorul cel mai important al concurenței comerciale, al creșterii productivității, și al prosperității economice într-un univers al piețelor mondiale și al tehnologie care evoluează progresiv. Oferind soluții noi și ameliorări în cee ce privește sănătatea, securitatea personală și calitatea mediului înconjurător precum și calitatea vieții fiecătui cetățean.

Capacitatea inovaţională este o determinantă cheie a competitivităţii economice a naţiunilor. Inovaţia – motorul progresului economic şi bunăstării – reprezintă, în acelaşi timp, instrumentul de soluţionare a provocărilor actuale globale din domeniul mediului şi sănătăţii. Privim dezvoltarea sustenabilă a organizaţiilor ca fiind rezultanta capacităţii acestora de a genera noi idei, în suportul creşterii producţiei, ocupării forţei de muncă şi protecţiei mediului.

Implicaţiile inovării în creşterea producţiei au suscitat interesul economiştilor, cel puţin începând cu Adam Smith (1776), nu numai prin asocierea câştigurilor de productivitate din specializare prin diviziunea muncii, prin îmbunătăţiri tehnologice aduse proceselor şi bunurilor de capital, dar recunoscându-se şi rolul exercitat de activităţile de cercetare-dezvoltare sau de transferul tehnologic în economie.

C. Russu consideră că realizarea procesului inovaţional la întreprindere presupune căutarea permanentă a noului, şi nu imitarea sau acceptarea acestuia, implicînd decizii, măsuri şi acţiuni care să stimuleze producerea şi amplificarea progreselor intreprinderii pe planurile tehnologic, economic şi organizaţional.

Autorii americani Harrington H. J. şi Harrington J. S. constată că organizaţiile cu cele mai multe succese, spre exemplu, 3M (care prognozează că aproximativ 25 % din vînzări sunt reprezentate de produse concepute în ultimii cinci ani), Sony şi Honda, dau tonul în domeniul lor, deoarece nu se mulţumesc să-i imite pe concurenţi.