Investițiile și dezvoltarea unei întreprinderi

Introducere

Întreprinderea este cea mai evoluata solutie socio-tehnica dezvoltata pâna în prezent prin care oamenii obtin mijloacele de subzistenta. Ea este rezultatul procesului de adâncire a diviziunii muncii si schimbului pe piete fiind solutia alternativa la autoconsum.

Întreprinderea se defineste ca o îmbinare de resurse (idei, credibilitate, bani, management, energie, informatii, bunuri materiale, organizare, marci de produse etc) prin care oamenii produc bunuri si servicii ce vor fi vandute pe piete la un pret suficient ca sa asigure remunerarea corecta a tuturor celor (proprietarii, salariatii, statul, bancile) care contribuie la functionarea ei.

Întreprinderea se descrie ca:

1. o anume îmbinare de resurse umane, tehnologii si capitaluri;

2. o forma de productie

3. un patrimoniu;

4. o organizatie economica;

5. o grupare umana ierarhizata,

6. un organism financiar independent;

7. unitate de baza a economiei nationale;

8. o forma de organizare a activitatii economice;

9. o suma de tranzactii

10. un sistem socio-tehnic complex;

11. un mijloc de valorificare a capitalului;

12. un mecanism de producere a valorii adaugate;

13. ofertant si client pe piete;

14. contribuabil la bugetul statului;

15. persoana juridica;

16. loc de munca si de viata.

Capitolul I

Investitiile unei intreprinderi

1.1 Conceptul de investiţie

Investiţia poate fi privită ca o cheltuială pe care o fac persoanele fizice sau juridice cu scopul de a obţine bunuri şi servicii. Sunt acele renunţări la o satisfacţie imediată şi sigură, în schimbul unei speranţe al cărei suport sunt tocmai resursele investite, cu alte cuvinte, sunt acele cheltuieli certe pentru venituri viitoare incerte

Noţiunea de investiţie are un sens larg şi unul restrâns. În sens restrâns, investiţiile sunt mijloace financiare destinate achiziţionării unor bunuri de folosinţă îndelungată sau de capital fix pentru lărgirea şi modernizarea producţiei. În sens larg, investiţiile înglobează atât cheltuielile cu procurarea mijloacelor de muncă, cât şi pe cele destinate achiziţionării materiilor prime, materialelor, plata salariilor, precum şi pentru diverse operaţiuni bancare, adică toate resursele financiare folosite în mod curent într-o unitate economică pentru finanţarea producţiei. Între aceste două interpretări date noţiunii de investiţie există deosebiri esenţiale de conţinut. Astfel, definiţia în sens larg include unele elemente de costuri specifice procesului de producţie şi suprapune noţiunea de investiţii cu cea care poartă denumirea de cheltuieli de producţie. Cu toate acestea, între noţiunile prezentate există anumite diferenţieri care rezultă din conţinutul material al investiţiei care se transformă întotdeauna în capital fix comparativ cu cheltuielile de producţie care se transformă în produse şi servicii, dar există şi un aspect financiar. Investiţiile sunt economiile făcute de o persoană fizică, juridică sau de

societate în totalitatea ei, rezultate ca excedent de venituri peste cheltuielile de consum şi care sunt plasate de acestea pentru crearea, dezvoltarea, modernizarea capitalului fix în vederea obţinerii unui flux durabil de câştig viitor.

Aceste interpretări date noţiunii de investiţie au în vedere investiþiile de capital, care sunt caracteristice şi proiectelor de investiţii pentru lucrări de îmbunătăţiri financiare, specifice agriculturii.

Activitatea de investiţii, sub forma investiţiilor de capital, se concretizează, în majoritatea cazurilor, pe bază de programe şi proiecte. Programele de investiţii, indiferent de nivelul la care au fost elaborate, au o arie de cuprindere mai mare şi de cele mai multe ori, pentru implementarea lor este nevoie să fie detaliate în unul sau mai multe proiecte de investiţii.

Proiectul de investiţii poate fi definit ca un ansamblu optimal de acţiuni de investiţii bazate pe o planificare sectorială, globală şi coerentă, pe baza căreia, o combinaţie definită de resurse umane, materiale ş.a. provoacă o dezvoltare economică, socială determinată. Aşadar, investiţiile pot fi definite ca reprezentând totalitatea veniturilor economisite şi alocate pentru achiziţionarea de capital fix, respectiv pentru creşterea patrimoniului unui agent economic, materializate în imobilizări corporale, imobilizări necorporale, imobilizări financiare în scopul obţinerii unui flux de venit net pe o perioadă de timp cât mai mare.