Investițiile străine în România

Importanţa investiţiilor străine directe pentru România ca ţară în tranziţie şi ca ţară în curs de aderare la Uniunea Europeană este mult mai mare decât este recunoscut de obicei. Pentru România ca ţară în tranziţie, altfel spus, ca ţară al cărui PIB se află la un nivel de circa 30 % faţă de media Uniunii Europene cu 25 de membrii, investiţiile străine directe sunt mijlocul de a suplini lipsa de capital propriu şi calea de acces la tehnologii moderne, la metode de management şi la pieţe de desfacere altfel inaccesibile.

Considerăm că pentru România ca ţară în curs de aderare la Uniunea Europeană, despărţită în principiu doar de circa un an de momentul aderării, investiţiile străine directe sunt calea de integrare efectivă în mecanismul pieţei unice europene. Afirmaţia de mai sus o susţinem prin ponderea ridicată a investitorilor străini din Uniunea Europeană în ansamblul investitorilor străini în România. Acest aspect a fost subliniat încă de Consiliul European de la Essen din 1994 în care s-a arătat că nivelul investiţiilor străine din ţările membre ale Uniunii Europene în ţările candidate reprezintă adevăratul barometru al integrării.

Dincolo de aceste considerente legate strict de aderarea la Uniunea Europeană, analiza situaţiei actuale şi a tendinţelor în perspectiva termenului mediu a fluxurilor mondiale de investiţii străine directe ne-au condus la concluzia unui grad tot mai mare de interdependenţă între evoluţiile din domeniu din diferite zone ale globului. Drept urmare, considerăm că evoluţia fluxurilor de investiţii străine directe din România va fi influenţată de evoluţiile din Europa dar şi de cele din Asia. În acest context apreciem că o politică activă de atragere a investiţiilor străine directe trebuie să aibă în vedere nu doar aspectele specifice pieţei interne din România, ci şi evaluarea implicaţiilor evoluţiilor unor pieţe situate la mare distanţă.

Evaluarea trăsăturilor producţiei şi investiţiilor străine directe ne conduc la concluzia că extinderea Uniunii Europene duce la intensificarea concurenţei pentru atragerea ISD. Noile state membre nu vor reuşi să atingă aceleaşi rate de creştere a ISD ca în perioada de preaderare iar vechile state membre ale UE au nevoie din ce în ce mai mare de ISD pentru a contrabalansa creşterea economică scăzută. În ceea ce priveşte scenariul convergenţei specializării pe termen lung vechile şi noile state membre ale Uniunii Europene vor concura pentru atragerea aceluiaşi tip de investiţii străine directe, noile state membre pierzând avantajul costului mai redus de producţie, acesta fiind preluat de ţările din Sud-Estul Europei şi Comunităţii Statelor Independente.

Analiza evoluţiei fluxurilor de investiţii străine către România din ultimii 15 ani ne-a condus la concluzia că politicile economice, stabilitatea legislativă şi instituţională, ca şi acordarea de stimulente pot influenţa major decizia investitorilor. Mărimea, atractivitatea şi claritatea prezentării ofertei de proiecte de investiţii au un rol major in determinarea volumului intrărilor de investiţii. Totodată am constatat că utilizarea stimulentelor financiare sau fiscale nu este un substituent al unui cadrul legal stimulativ ci în unele cazuri poate fi considerată un supliment al unui cadru investiţional deja atractiv sau o compensaţie pentru imperfecţiunile pieţei care nu pot fi remediate altfel. Statele care acordă stimulente trebuie să analizeze relevanţa acestora, relaţia beneficii economice-constrângeri bugetare inclusiv impactul pe termen lung asupra eficienţei interne şi angajamentele asumate pe plan internaţional.

Stimulentele pentru investiţii produc efecte şi după acordarea acestora iar în lupta pentru atragerea ISD statele pot pierde resurse economice şi implica costuri sociale.

În contextul aderării României la structurile europene, angajamentelor asumate de ţara noastră în vederea închiderii Capitolului 6 “Politica în domeniul Concurenţei” şi expirării valabilităţii stimulentelor acordate de legislaţia în vigoare, considerăm necesară elaborarea unei noi legi de încurajare a investiţiilor directe care va acorda numai stimulente de natură financiară.

Analiza efectuată a subliniat şi rolul semnificativ jucat de instituţiile specializate în atragerea de investiţii străine – agenţiile de promovare a investiţiilor străine – în determinarea deciziei de a investi. O concluzie semnificativă este aceea că agenţiile de promovare a investiţiilor trebuie să se poată manifesta ca agenţi privaţi care oferă servicii de asistenţă tehnică unor clienţi privaţi.

De asemenea, fluxul de investiţii străine directe în perioada 2000-2005 a fost analizat cu ajutorul unui model econometric. Rezultatele obţinute în urma regresiei, la intervale de încredere de 90%, 95% şi respectiv 99% verifică în totalitate semnele preconizate cu ajutorul literaturii de specialitate. Pe baza analizei econometrice afirmăm că în decizia partenerilor străini de a investi în România, în perioada 2000-2005 cel mai important factor a fost creşterea economică urmat la distanţă considerabilă de integrarea în structurile europene. Principalul factor care a influenţat negativ atragerea de capital străin direct a fost reprezentat de creşterea costului forţei de muncă, măsurată în studiu de evoluţia ascendentă a salariului mediu brut.

Pe termen mediu apreciem că impactul integrării europene va creşte considerabil în cazul deciziei de a investi în România iar evoluţia cursului de schimb va înceta să reprezinte un factor de descurajare a ISD atrase de ţara noastră.

O altă concluzie se referă la perspectivele fluxurilor de investiţii străine către România în contextul aderării la Uniunea Europeană. Dacă tendinţele sunt clar de menţinere a creşterii intrărilor de capital străin, nu acelaşi lucru se poate spune despre repartizarea în teritoriu a acestor intrări. Intrările de până acum au fost caracterizate de o polarizare puternică, câteva zone sau regiuni atrăgând cea mai mare parte a investiţiilor străine. Depăşirea acestei situaţii va depinde în mare măsură de activitatea autorităţilor locale. Aderarea la Uniunea Europeană cu toate armonizările instituţionale şi legislative pe care le implică va aduce România la un numitor comun cu principalele sale concurente în atragerea de investiţii străine. Putem spune că acest lucru nu va fi neapărat un avantaj pentru România, ci va înceta să mai fie un handicap. Din acest punct încolo, fiind deja la acelaşi nivel cu ţările competitoare, considerăm că România va putea să se afirme doar în măsura în care va reuşi să adopte strategii de marketing inovative în atragerea de investiţii străine.