Istoria construcției europene - Francois Mitterrand

1. Despre inceputuri

S-a nascut la 26 octombrie 1916 la Jarnac (Charente) si a murit, dupa lungi suferinte date de o boala groaznica, in 8 ianuarie 1996 la Paris. A fost un ilustru politician francez detinand recordul de longevitate la presedintia Frantei(14 ani).

François a crescut intr-o familie destul de norocoasa caci se bucurau de elctricitate din 1922.

A frecventat scoala locala din Jarnac pana in 1925. Studiile secundare le-a continuat la Colegiul Saint-Paul din Angoulême. S-a remarcat, ca si elev, la materii precum istoria, geografia si latina si a prins gust pentru literature. In 1933, castiga Campionatul Elocventei cu ajutorul unui discurs conceptie proprie.

In 1934, obtine diploma de bacalaureat si se decide sa urmeze Dreptul la Paris. In paralel cu aceste cursuri de drept el se inscrie si la Scoala Libera de Stiinte Politice.

Incepand cu noiembrie 1934, François Mitterrand militeaza alaturi de gruparea Voluntarii Nationali, miscare a tinerilor nationalisti de dreapta apartinand Crucii de Foc a colonelului La Rocque. Participa la manifestarile acestei organizatii timp de un an in care cultiva relatii de prietenie cu membrii din La Cagoule.

Pentru o perioada, este critic literar si scrie despre societatea contemporana si politica in revista Montalembert si in cotidianul Ecoul Parisului (ziar apartinand partidului social francez). Inca de pe acum se arata impotriva colonizarii din Africa, scrie articole despre Etiopia cu referiri la dreptul cetatenilor acestei tari de a fi independenti. Din articolele sale, putem vedea, ca se arata nelinistit de expansiunea nazista. In 1937, este absolvent al Scolii de Studii Politice si se inscrie in armata la infanteria militara. Aici il cunoaste pe Georges Dayan, dupa ce l-a salvat de agresiunea atisemita a Actiunii Franceze, si ii devine cel mai bun prieten.

2. Activitatea sa in timpul celui de-al doilea razboi mondial

In septembrie 1939, la intrarea Frantei in cel de-al doilea razboi mondial, isi termina studiile de avocatura la Paris si este trimis pe front, in gradul de sergent sef.

In 14 iunie 1940, este ranit la omoplat si este luat prizonier de catre germani.dupa 28 de luni de detentie si doua incercari nereusite de evadare, el reusisete sa fuga in decembrie si se intoarce in Franta. In ianuarie 1942, desi cautat de germani ca evadat, el lucreaza in Legiunea Franceza a combatantilor si voluntarilor revolutiei nationale, unde va ajuta la furnizarea de documente false folositoare evadarii. In 1942, participa la reuniunile de la Castelul Montmaur unde sunt puse bazele retelei sale de rezistenta.

Incepand cu iunie 1943, dupa ce a fost decorat pentru actiunile sale, incepe sa se ascunda, caci este interceptat de Gestapo. In noiembrie, pleaca la Londra si de aici in Alger, unde il cunoaste pe generalul de Gaule, aceasta intamplare fiind baza carierei sale politice.

Din 1944, François Mitterrand conduce in franta Miscarea nationala a prizonierilor de razboi deportati . In august 1944, participa la eliberarea Parisului. Este numit Secretar General a prizonierilor si victimelor razboiului. In octombrie 1944, incepe alaturi de Jacques Foccard, operatiunea Viacarage, a carei obiectiv principal era eliberarea detinutilor din lagarele de concentrare.

La cererea generalului de Gaule, il insoteste, ca reprezentant al Frantei, pe generalul Lewis, la eliberarea prizonierilor din lagarele Kaufering si Dachau.

3. Inceputul carierei politice

Inaintea instalarii guvernului provizoriu la Paris, a fost chemat de catre de Gaule sa participe la Guvernul secretarilor generali.

In 1946, François Mitterrand adera la UDSR( uniunea democratica si socialista a rezistentei) pe care o va prezida intre 1953-1965 si care ii ofera primul sau laborator politic. In noiembrie1946, este ales deputat al Nièvre.

In anul 1947, devine cel mai tanar ministru al Frantei in guvernul condus de socialistul Paul Ramadier. Pe parcursul anilor va detine mai multe functii ministeriale, cea mai importanta fiind aceea de delegat in Consiliul Europei.

In mai 1948, printre ceilati 800 de delegati (dintre care amintim : Konrad Adenauer, Léon Blum, Winston Churchill, Harold Macmillan, Paul-Henri Spaak si Altiero Spinelli) participa la Congresul de la Haga, aceasta intalnire stand la baza Miscarii pentru unificarea Europei.

4. Lupta sa pentru decolonizare

Ca ministru al Frantei de peste mari, dupa 1950, el este partizanul instaurarii unei uniuni franco-africane, in care, teritoriile de peste mare se vor bucura de o autonomie negociata si liber consimtita. S-a straduit sa amelioreze soarta africanilor, inca supusi unui regim destul de dur. Prin pozitia sa decolonizatoare si-a atras criticile partidului RPF si a colonistilor francezi din Africa.

Parasind ministerul, se altura Miscarii republican-populare. Nemaifacand parte din guvern, François Mitterrand devine presedinte al grupului parlamentar si-si intareste influneta sa asupra UDSR, obtinad alegerile pentru Joseph Perrin, pe post de secretar general.

In anul 1952, François Mitterrand este ales ministru de stat sub guvernul lui

Edgar Faure. Atunci se ocupa de dosarul tunisian si exercita un plan de autonomie interna. Guvernul Faure cade dupa doar sase saptamani si liberalii in materie de colonizare sunt lipsiti de putere provizoriu. Problema tunisiana revine si dupa formarea guvernului urmator.

In 1953, este ministru delegat in Consiliul Europei, dar demisioneaza rapid din cauza ostilitatilor sale fata de represiunile indreptate catre Maroc si Tunisia. El preconizeaza pentru aceste tari, dar si pentru Indochina o politica mai liberala.

Semneaza, alaturi de personalitati precum Albert Camus, Jean-Paul Sartre, Alain Savary sau Louis Vallon, Manifestul franco-maghreb, cerand ca principiile drepturilor omului sa fie aplicate si in Africa de Nord.

Dupa ce este ales presedintele UDSR, isi continua politica liberala in ceea ce privesc teritoriile de peste mare, pledeaza pentru incetarea razboiului in Indochina si constituirea unui ansamblu Franco-african, mai intai federal, si apoi confederal. Scrie si cartea La frontierele Uniunii franceze. Indochina-Tunisia. Se pronunta pentru independenta Indochinei si pentru refacerea legaturilor cu tarile africane in ceea ce privesc : apararea, moneda si politica externa pentru o alianta franceza. Cu François Mitterrand la putere, UDSR-ul a evoluat catre o pozitie mai spre stanga.