Jocuri de Întreprindere - Simulări

CAPITOLUL I. PROCESUL MANAGERIAL ŞI TRĂSĂTURILE SALE

În cadrul organizaţiilor, se pot identifica două categorii de procese ce caracterizează acţiunile de bază ale acestora:, şi anume:

1. procese executive - în cadrul cărora resursele umane acţionează asupra resurselor materiale, financiare şi informaţionale, pentru atingerea obiectivelor stabilite.

2. procese manageriale – prin care o parte a resurselor umane, managerii, acţionează asupra celeilalte părţi, cu scopul de a atrage organizaţia la realizarea obiectivelor.

Managementul se axează pe operaţiunile din cadrul unei organizaţii privind activitatea de bază, sub următoarele aspecte:

- utilizarea eficientă a resurselor disponibile;

- definirea corectă a obiectivelor;

- organizarea activităţii;

- stabilirea responsabilităţilor şi a procedeelor de lucru;

- ajustarea activităţii în vederea maximizării rezultatelor;

Managementul a apărut şi s-a dezvoltat în economia de piaţă ca răspuns la competiţia privind conducerea organizaţiilor în condiţii specifice, pe o piaţă tot mai extinsă, din necesitatea utilizării unor metode eficace, în continuă dinamică.

Managementul superior are obligaţia de a identifica obiective realiste, potrivite şi ambiţioase în acelaşi timp pentru organizaţie.

Managementul de nivel mediu şi nivel de bază se implică în organizarea şi supervizarea activităţilor care conduc la atingerea obiectivelor.

Managementul financiar al unei firme are în obiectiv şi asigurarea infrastructurii financiare a acesteia, prin:

- identificarea potenţialelor surse de finanţare;

- atragerea surselor convenabile la formarea capitalului necesar activităţii preconizate;

- elaborarea procedurilor de lucru specifice, adecvate cadrului legislative existent şi normelor interne ale organizaţiei;

- stabilirea strategiilor şi tacticilor de acţiune, în concordanţă cu politica firmei şi cu obiectivele firmei din domeniile financiar, personal, marketing etc.;

- adoptarea deciziilor reclamate de prevenirea şi depăşirea unor probleme de natură financiară sau cu implicaţii în acest sens.

Simularea şi modelarea proceselor economice reprezintă disciplina economică de graniţă cu matematica şi tehnica de calcul şi se ocupă de fundamentarea deciziei manageriale în condiţii de eficienţă pentru producător, cu ajutorul unor modele economico-matematice flexibile şi cu posibilitatea utilizării tehnicii simulării.

Modelarea economică oferă managerului latura riguroasă a acţiunilor sale ("ştiinţa de a conduce"), modalităţi multiple de punere de acord a resurselor (materiale, umane, financiare) existente cu obiectivele formulate pentru o anumită perioadă de timp, oferindu-i posibilitatea de a gândi şi a decide "mai bine" şi "mai repede" fără să denatureze realitatea. Aceste mărimi reprezintă de fapt elemente ale "vectorului de intrare" în modelele economico-matematice care pot fi:

- deterministe - soluţia optimă;

- stochastice - soluţia optimă cu o anumită probabilitate.

CAPITOLUL II. SIMULĂRI VIZÂND STRATEGIILE DE EVITARE A RISCULUI DE FALIMENT A ÎNTREPRINDERILOR

Informaţia este una dintre cele mai valoroase resurse disponibile. Ea afectează fiecare activitate managerială deoarece oferă siguranţa că planurile pot fi întocmite în concordanţă cu obiectivele actuale pe baza unor previziuni realiste, deciziile sunt axate pe fapte, succesul sau insuccesul pot fi măsurate şi pot fi efectuate comunicaţii interne şi externe.

Informaţia oferă putere şi numeroşi decidenţi văd în stăpânirea ei o cale spre întărirea propriilor poziţii în cadrul organizaţiei. Aceştia o pot păstra pentru ei înşişi şi îşi pot priva colegii sau partenerii de afaceri de informaţia necesară pentru a lucra efectiv. Această practică dăunează performanţei întregii organizaţii. Opusul acestei practice este transmiterea unui volum prea mare de informaţii şi difuzarea lor pe arii largi. Rezultatul, în acest caz, este o “simplificare cu informaţii” şi oamenii vor fi distraşi şi deviaţi de la obiectivele lor de bază ca urmare a acţiunilor agglomerate de volumul mare de informaţii.

Aceasta poate conduce, de asemenea, la întârzierea deciziilor dacă oamenii se aşteaptă să investigheze o cantitate mică de informaţii şi primesc prea multe informaţii suplimentare.