John Stuart Mill

John Stuart Mill s-a nascut la 10 mai 1806 in localitatea Pentonville,langa Londra fiind fiul lui James Mill.Filozof,economist si director la Compania Indiilor Orientale, Mill a dat o mare importanta vietii sale,dar mai ales educatiei pe care a primit-o. El face acest lucru in Autobiografia sa aparuta in 1873 pe care a scris-o spre sfarsitul vietii sale. Mill a avut o cariera foarte activa ca administrator la Compania Indiilor Orientale de unde s-a pensionat doar atunci cand functiile administrative ale companiei au fost preluate de Guvernul britanic ca urmare a rascoalei din 1857.Totodata el a fost membru in Parlamentul britanic intre anii 1862-1868.In calitatea de membru el a fost interesat de problemele cu caracter social , precum reforma agrara in Irlanda, reprezentarea politica a femeilor,ameliorarea situatiei clasei muncitoare etc.

Pentru publicul larg Mill a fost mai bine cunoscut drept autorul cartii ,,Principiile Economiei Politice’’, aparuta in 1848 , o opera care inceraca sa arate ca economia nu este aceea stiinta sinistra asa cum o numeau cei mai radicali si mai inversunati critici ai sai. Avantajul filozofic consta in reflectiile lui Mill asupra diferentelor dintre ceea ce masoara economia si ceea ce apreciau cu adevarat fiintele umane .Mill sustine ca ar trebui sa sacrificam cresterea economica pentru binele mediului inconjurator si ar trebui sa limitam cresterea demografica exact atat cat sa ne asiguram un spatiu vital. Aceste lucruri trebuiesc facute pentru a respinge riscul ca populatia Globului sa moara de foame si pentru a infrange saracia .

GANDIREA ECONOMICA :

Mill citeste pana la nici 12 ani in original o serie de lucrari ale clasicilor literaturii grecesti si cunostea mai multe limbi straine.Acest lucru s-a refelectat in opera sa economica considerata cea mai bine sistematizata si logic redactata din intreaga Scoala clasica engleza.

Din 1830 si pana la moartea sa a incercat sa convinga opinia publica britanica de necesitatea unei apropieri stiintifice pentru intelegerea schimbarilor sociale , politice si economice fara a neglija insa, viziunile poetilor sau a altor scriitori fantezisti.

Mill este considerat ca fiind unul dintre ultimii mari clasici ai economiei politice ,opera lui fiind influentata de David Ricardo aceasta cuprinzand o serie de elemente noi provenite din lucrarile primilor socialisti francezi , in special de la Saint Simon , ca si din miscarile feministe britanice , ori din preocuparile sale parlamentare referitoare la solutionarea unor probleme sociale legate de situatia grea a claselor muncitoare engleze . In cele din urma opera lui Mill sufera unele influente ale Scolii istorice germane din prima generatie , inaintea anului 1870 .

Intrebarea care l-a preocupat pe J.S.Mill a fost aceea ca ,,Daca trebuie sa alegem intre comunism cu toate riscurile sale si starea prezenta a societatii,unde produsul muncii este distribuit in raport invers cu munca depusa ,unde cea mai mare parte revine celor care nu fac nimic…daca nu exista alta alternativa decat aceasta sau comunismul, atunci toate dificultatile comunismului nu cantaresc nici un atom in balanta’’.Deci cu alte cuvinte Mill nu a crezut nici o clipa in ideea armoniei sociale intr-un regim liberal, ca economistii francezi cu toate ca acesta a preferat liberalismul si nu comunismul.

ANALIZA MECANISMELOR ECONOMICE

PRODUCTIA

In privinta productiei,gandirea lui Mill nu a fost originala. Initial el a considerat ca exista doi factori de productie :

-munca

-natura

El explica existenta a unor trei facori de productie enuntati si analizati anterior de inaintasi .

-munca

-natura

-capitalul

Utilitatile create prin munca sunt de trei feluri :

1),, utilitati fixate si incorporate in obiecte exterioare , prin munca folosita pentru a conferi obiectelor materiale proprietati care le fac proprii pentru a servi fiintelor umane’’

2),, utilitati fixate si incorporate in fiinte umane . In acest caz munca este destinata a conferi oamenilor acele calitati care ii fac proprii pentru a-si fi utili lor insisi sau altora’’, aici se pot include educatorii , medicii, preotii , aparatul statal .

3),, utilitati care nu sunt fixate sau incorporate in nici un obiect, nu lasa nici o urma , dar care produc un serviciu util si se recunosc prin cresterea calitativa a oamenilor sau lucrurilor’’-aici se pot include actorii , muzicienii, oratorii , militarii, marinarii .

J.S.Mill considera ca numai munca creatoare a utilitatilor de tipul 1 si 2 este productiva .,, Este productiva orice munca numai daca confera o utilitate permanenta , iar aceasta utilitate trebuie incorporata in fiinte umane sau in orice obiect insufletit sau neinsufeletit’’.Activitatile creatoare de tipul 1 sunt considerate de el ,,direct productive’’. Activitatile creatoare de utilitati de tipul 2 sunt considerate ,,indirect productive’’.

Marele economist englez a adus importante contributii cu privire la analiza naturii, originii si rolului capitalului .El a definit capitalul ca fiind munca trecuta si materializata . Pentru el toate marfurile fac parte din capital , din moment ce ele exista sau valoarea lor este data de un proces productiv. Aceasta definitie se apropie de cea a lui J.B. Say care pune drept criteriu al caracterizarii capitalului destinatia proprie si esentiala a bunurilor si modul lor de utilizare. Stocurile care servesc la asigurarea existentei materiale destinate muncitorilor care construiesc masini sunt capital ; banii nu sunt esentiali dar pot deveni . El a ajuns la concluzia ca o parte a capitalului se foloseste pentru cumpararea de mijloace de munca (capital fix) iar o alta parte este destinata cumpararii de obiecte ale muncii si pentru plata salariilor muncitorilor angajati (capital circulant).In aceeasi perioada Mill a sesizat tendinta de crestere a compozitiei capitalului.

Mill a depasit definitia BOGATIEI cu un flux continuu de marfuri. El a propus termenul de ,,bogatie stoc’’ , sau ,,volum de capital’’ apreciind ca ,,bogatia reprezinta totalitatea mijloacelor acumulate si detinute de indivizi si comunitati in vederea realizarii obiectivelor lor’’.

El identifica bogatia cu totalitatea bunurilor marfa.