Keynesismul

INTRODUCERE

Am ales tema: ,,Keynesismul’’, deoarece este doctrina cea mai importanta din gandirea economica burgheza contemporana.Creatorul acestei doctrine este John Maynard Keynes( 1883-1946), cel mai mare economist burghez dupa Adam Smith si David Ricardo.

Metodologia keynesista se deosebeste de cea neoclasica prin modul modern de abordare a problemelor economice ale timpului. Conceptul keynesist de echilibru economic, spre deosebire de cel neoclasic, este fundamentat pe baza analizei macroeconomice.La explicarea acestuia nu se folosesc marimi individuale- pret, profit etc., la nivelul intreprinderii, ci marimi globale- venit, economie, investitie- la nivelul economiei nationale ca un tot unitar.

Macroanaliza l-a ajutat pe Keynes sa explice o serie de factori psihologici ca inclinatia spre consum, preferinta pt lichiditate, inclinatia spre investitii etc., care se manifesta la nivelul indivizilor, grupurilor si statelor si de care autoritatile publice trebuie sa tina seama,intrucat joaca un rol esential in functionarea mecanismului economic.

John Maynard Keynes

(1883- 1946)

John Maynard Keynes este, cu siguranta, unul dintre cei mai mari economisti din întreaga istorie economica.

Fiul economistului si logicianului John Neville Keynes, John Maynard Keynes a fost educat în scoli britanice de elita – Eton si apoi King’s College din Cambridge. O mare oportunitate pentru viitoarea sa cariera de economist o constituie slujba pe care a avut-o între 1914-1918 la Trezoreria Britanica.

Problema care l-a preocupat, în principal atunci, a fost modalitatea de finantare a

economiei britanice pe timp de razboi. Deoarece a excelat în ceea ce a facut, si-a câstigat dreptul de a însoti delegatia britanica la Conferinta de Pace de la Versailles în 1918. Keynes a fost îngrozit de natura vindicativa a acordului de pace si s-a opus nivelului ridicat al despagubirilor de razboi ce urmau a fi suportate de catre Germania.

S-a retras de la negocieri înainte de semnarea Tratatului de Pace si a publicat

,,Consecintele economice ale pacii’’ (1920), denuntând conditiile lipsite de temei ale Tratatului. Din acest moment, Keynes devine o persoana publica de mare autoritate interna si internationala si va fi mereu implicat în controversele timpului sau pe teme

economice. În perioada urmatoare se dedica profesoratului, ocupându-si cu mândrie catedra de la Cambrigde, iar în 1921 publica ,,Un tratat despre probabilitate’’, la care lucrase mai multi ani.

În 1923 îi apare o noua lucrare, ,,Un tract privind reforma monetara’’, în care se

pronunta împotriva întoarcerii Angliei la sistemul “Gold Standard”, practicat înaintea Primului Razboi Mondial. Acest pamflet ataca unul dintre principalii stâlpi ai sistemului economic britanic si Keynes s-a aflat singur pe o asemenea pozitie.

Când nu mai exista nici o îndoiala în privinta hotarârii guvernului de a restabili

sistemul-aur, Keynes a pledat ca, cel putin, sa nu se revina la paritatea antebelica, dar punctul lui de vedere nu a fost sustinut.

În 1930 vad lumina tiparului cele doua volume din ,,Un tratat despre bani’’, care au stabilit distinctia dintre rata naturala si rata de piata a dobânzii. Dar tratatul sau a fost acuzat ca nu ofera o teorie a determinarii productiei si a folosirii mâinii de lucru la nivel global – o pretentie fundamentala daca ne gândim ca, la vremea respectiva, rata somajului era foarte ridicata.

Cu ,,Teoria generala a folosirii mainii de lucru, a dobanzii si banilor’’ (1936), Keynes a revolutionat stiinta economiei. O noua paradigma se afirma în aceasta lucrare, care a exercitat o mare influenta în secolul al XX-lea, deoarece a schimbat modalitatea în care lumea considera economia si rolul guvernului în societate.

Cu totii stiau ca politicile economice recomandate de economistii neoclasici nu mai erau functionale, dar de-abia acum întelegeau ca devenisera de-a dreptul inaplicabile, dat fiind noul context economic si politic. În ,,Teoria generala’’, Keynes a urmarit sa dezvolte o teorie care sa poata explica determinarea productiei globale si, în consecinta, a folosirii mâinii de lucru. A crezut ca factorul determinant poate fi cererea agregata. Printre conceptele revolutionare promovate de Keynes se numara :

▪ cel al imposibilitatii echilibrului dintre oferta si cererea de bunuri si servicii, de aceea apar disfunctiuni, precum somajul ;

▪ ineficienta mecanismelor concurentiale ale pietei libere de a asigura si

mentine echilibrul economic;

▪ o teorie a ratei dobânzii explicata în termeni monetari, ca o functie a

cererii de bani, în interactiune cu oferta de bani;

▪ eficienta marginala a capitalului;

▪ criticând Legea lui Say, Keynes sustine ca economiile si investitiile sunt realizate de persoane diferite, din ratiuni diverse, si ele sunt aduse în pozitia de echilibru numai prin modificarile din marimea venitului: „în realitate, economiile si investitiile sunt întotdeauna egale, dar nu se afla automat si permanent în stare de echilibru”;

▪ posibilitatea de a utiliza politicile fiscale si monetare pentru a elimina

recesiunile si a controla boom-ul economic.

Prin aceasta carte Keynes a pus bazele a ceea ce se va numi ulterior, macroeconomie.