Leadership

Leadership-ul apare ori de cate ori un grup de oameni îsi unesc si armonizeaza eforturile în vederea realizarii unui obiectiv comun. Întrucât în orice întreprindere exista o organizare formala si o organizare informala, care deseori difera sensibil, leaderii informali pot sa nu se identifice cu managerii, adica persoanele cu functii de conducere în ierarhia întreprinderii. În aceste conditii este evident faptul ca un bun manager va fi întotdeauna si un bun leader, dar un bun leader nu este întotdeauna un manager. În aceasta privinta, K. Davis precizeaza sugestiv: „Leadership-ul este o parte a managementului, este abilitatea de a convinge pe altii sa caute în mod entuziast atingerea unor obiective definite. Este factorul uman care asigura coerenta unui grup si îl motiveaza pentru atingerea unor scopuri. Activitati de management ca: planificarea, organizarea si luarea deciziilor sunt „coconi” inactivi pâna ce leaderul declanseaza puterea motivatiei în oameni si îi ghideaza spre anumite scopuri.”

Leadershipul poate fi definit ca abilitatea unei persoane de a exercita un tip de influenta prin intermediul comunicarii asupra altor persoane, orientându-le spre îndeplinirea anumitor obiective.

Exercitarea influentei asupra altor persoane reprezinta esenta leadership-ului. Leadership-ul formal, care se refera la managerii dintr-o organizatie, reprezinta dreptul formal sau legitim al acestora de a influenta alte persoane în virtutea pozitiei lor ierarhice în cadrul organizatiei. Leadership-ul informal nu reprezinta un drept oficial de a-i influenta pe altii, ci rezida în calitatile intrinseci ale unei persoane de a exercita o influenta în cadrul unui grup informal.

Influenta asupra altora se poate exercita pe o gama larga de cai, care se extind de la cea amiabila la cea coercitiva. Astfel, D. Kipnis, S. Schmidt, C. S. Smith si I. Wilkinson considera ca pot fi identificate urmatoarele tipuri de strategii de influentare a oamenilor:

- Ratiunea - folosirea situatiilor, evenimentelor, proceselor si a datelor si informatiilor ce le reflecta pentru dezvoltarea argumentelor logice;

- Prietenia - cautarea sprijinului, folosirea magulirii, crearea bunavointei;

- Coalizarea - mobilizarea altora în cadrul organizatiei;

- Caderea la învoiala - negocierea pe baza folosirii recompenselor;

- Agresivitatea - folosirea abordarii directe si în forta;

- Autoritatea superioara - câstigarea sprijinului autoritatilor superioare ale ierarhiei pentru sporirea „greutatii” cererilor;

- Sanctionarea.

Studiul efectuat de autorii citati asupra unui numar reprezentativ de manageri a evidentiat faptul ca cele mai utilizate strategii sunt cele bazate pe ratiune si agresivitate, iar cel mai putin folosite se refera la utilizarea autoritatii superioare si la sanctionare. Totodata, studiul a relevat preocuparea constanta a managerilor de a exercita o influenta cât mai puternica asupra subordonatilor lor, constiinta faptului ca ei nu se pot limitata la strategia traditionala de exercitare a puterii în cadrul organizatiei exclusiv pe baza pozitiei ierarhice detinute.

Ca unul dintre subiectele cele mai studiate în management, leadership-ul constituie astazi terenul afirmarii a numeroase idei, o buna parte dintre acestea contradictorii si controversate, stare de fapt determinata de unghiurile variate de abordare a problematicii sale, care au condus la conturarea a trei directii majore de cercetare.

a)Abordarea prin prisma trasaturilor leaderului

Începutul studiilor consacrate leadership-ului s-au facut pe coordonatele acestei abordari, axata pe ideea ca diferentele între performantele subordonatilor se datoreaza trasaturilor leader-ului. Studiile efectuate în cadrul acestei abordari se bazau pe metodologia compararii unor esantioane reprezentative de leaderi si de non-leaderi, în scopul evidentierii trasaturilor fizice si de personalitate care îi diferentiaza sensibil pe primii de secunzi. Principalele trasaturi luate în considerare au fost urmatoarele:

- caracteristici fizice - vârsta, înaltime, greutate, înfatisare;

- caracteristici de baza - clasa sociala, educatie, experienta, mobilitate profesionala;

- personalitate - spirit introvertit / extrovertit, independenta, încredere în sine, caracter hotarât, tendinta de autoritarism, spirit amiabil / agresiv, înclinatii de dominare / subordonare;

- inteligenta - cunostinte, judecati , mobilitate intelectuala;

- caracteristici sociale - prestigiu, tact, diplomatie, spirit de cooperare, carisma, popularitate, abilitate manageriala;

- spiritul muncii - responsabilitate, initiativa, spirit finalizator, tenacitate.

În cadrul altor investigatii de referinta, E. Ghiselli a studiat opt trasaturi de personalitate (inteligenta, initiativa, abilitatea de supraveghere, siguranta de sine, afinitatea pentru lucratori, spiritul decis, masculinitatea-feminitatea, maturitatea) si cinci trasaturi de motivatie (nevoia de securitate a locului de munca, nevoia de recompensa baneasca, nevoia de putere asupra altora, nevoia de autoactualizare, nevoia de împlinire ocupationala). În baza cercetarilor efectuate, autorul citat a ierarhizat trasaturile mentionate în urmatoarele grupe:

- caracteristici foarte importante, în ordine: abilitatea de supraveghere, nevoia de împlinire ocupationala, inteligenta, autoactualizarea, siguranta de sine, spiritul decis;

- caracteristici de importanta moderata, în ordine: lipsa nevoii de securitate, afinitate pentru lucratori, initiativa, lipsa nevoii de recompense banesti, maturitatea;

- caracteristici lipsite de importanta: masculinitatea - feminitatea.

Pe coordonatele aceleiasi abordari a trasaturilor leadership-ului, R. Stotgill a evidentiat, tot ca urmare a unor cercetari efectuate în întreprinderi industriale, trasaturile ce caracterizeaza leaderii de succes si anume:

- puternica orientare spre asumarea de responsabilitati si angajarea plenara în îndeplinirea sarcinilor;

- tenacitate în urmarirea scopurilor stabilite;

- spirit îndraznet si originalitate în rezolvarea problemelor;

- dorinta de manifestare a initiativei în diverse cadre sociale;

- autoîncredere si puternica personalitate;

- disponibilitate pentru acceptarea consecintelor actiunilor si deciziilor altor persoane;

- promptitudine în absorbirea stresului si disponibilitate pentru tolerarea frustrarilor si amânarilor;

- abilitate de influentare a comportamentului altora si capacitate de structurare a relatiilor interpersonale, astfel încât sa faciliteze atingerea scopurilor „la îndemâna”.

Abordarea prin prisma trasaturilor leaderului are meritul de a permite deducerea logica a ideii ca întreprinzatorii de succes au sanse reale, prin prisma anumitor trasaturi de personalitate si caracteristici fizice, sa fie, dupa demararea întreprinderii pe care a initiat-o, leaderi de succes, capabili sa practice un leadership eficace si sa mobilizeze puternic subordonatii pentru obtinerea unei performante superioare.