Leasingul Financiar

Leasingul s-a afirmat ca metoda de finantare pe termen mediu si lung in ultimele decenii, indeosebi in SUA si tarile Europei Occidentale. In esenta, leasingul este o forma de inchiriere realizata de societati financiare specializate (societati de leasing) a unor bunuri de echipament catre firme (beneficiari), care nui dispun de fonduri proprii, ori nu pot sau nu doresc sa recurga la credite bancare pentru cumpararea acestora de la producatori.

Operatiunile de leasing au devenit o necesitate datorita ritmului rapid al progresului tehnic si al concurentei, ritm care devanseaza posibilitatile de autofinantare sau de creditare ale agentilor economici.

Aceasta presupune, in principiu, doua contracte: unul de vanzare-cumparare, incheiat intre producator, ca vanzator, si societatea de leasing, care crediteaza operatiunea de leasing in calitate de cumparator si un contract de locatiune incheiat intre societatea de leasing si un tert beneficiar. Operatiunea este initiata de firma care doreste inchirierea produsului si care se adreseaza in acest sens societatii de leasing cu o cerere de oferta. Societatea de leasing, in urma acceptarii cererii, procedeaza la stabilirea contactului cu producatorul bunului solicitat, in vederea achizitionarii acestuia. In acest proces este implicat direct si viitorul beneficiar. Urmeaza incheierea contractului de leasing si cumpararea bunului de catre societatea de leasing in vederea punerii lui la dispozitia beneficiarului.

Pentru utilizarea bunului, beneficiarul va plati societatii de leasing costul, sub forma de rate esalonate pe perioada de valabilitate a contractului incheiat.

La sfarsitul perioadei de inchiriere, beneficiarul are o tripla optiune: sa abandoneze contractul, sa-l prelungeasca sau sa cumpere bunul la valoarea reziduala.

Sunt cunoscute doua tipuri de contracte de leasing:

-leasingul financiar , care transfera , in mare masura, toate riscurile si avantajele aferente dreptului de proprietate asupra bunului .Titlul de proprietate poate fi transferat , in cele din urma , sau nu.

-leasingul operational , care este operatiunea de leasing ce nu intra in categoria leasingului financiar.

Conform prevederilor legale existente, societatile aplica tratamente contabile diferite, astfel:

1 societatile care aplica OMFP nr 94/2001 pentru aprobarea Reglementarilor Contabile Armonizate cu Directiva a IV-a a comunitatii Economice Europene si cu Standardele Internationale de Contabilitate au in vedere IAS “Leasing”;

2 societatile care conduc contabilitatea conform OMFP nr 306/2002 pentru aprobarea Reglementarilor contabile simplificate, armonizate cu Directivele Europene, respecta dispozitiile OG nr 51/1997, republicata, si prevederile Legii nr 571/22.12.2003 privind Codul Fiscal.

II. LEASINGUL FINANCIAR

1. Leasingul financiar –aspecte juridice

Operatiunile de leasing financiar sunt reglementate in legislatia romaneasca prin Ordonanta Guvernului nr. 51/1997 privind operatiunile de leasing si societatile de leasing , republicata in M.O. nr. 9/2000, modificata si completata de Legea nr. 533/2004 precum si Legea nr. 571/ 2003 privind Codul fiscal cu modificarile si completarile ulterioare.

Ordonanta Guvernului nr. 51/1997, republicata , defineste leasingul drept o operatiune comerciala prin care o parte , denumita locator/finantator , transmite pentru o perioada determinata dreptul de folosinta asupra unui bun al carui proprietar este celeilalte parti, denumite utilizator , la solicitarea acesteia , contra unei plati periodice, denumita rata de leasing. La sfarsitul perioadei de leasing locatorul/finantatorul se obliga sa respecte dreptul de optiune al utilizatorului de a cumpara bunul, de a prelungi contractul de leasing ori de a inceta raporturile contractuale.