Legea generală a cauzelor și a efectelor în interpretarea crizelor

În acesta lucrare voi încerca sa analizez caracteristicile crizelor care au pus la încercare echilibrul pietelor mondiale plecând de la cauzele care le-au generat, evolutia lor si efectele vizibile, urmele lasate de crize, repercursiunile si consecintele lor în perioada de dupa încheierea propriu-zisa a acestora.

Boom-ul economic de dupa primul razboi mondial a generat Marea Criza din perioada 1929-1933, depasita cu greu de toate tarile lumii. Toate natiunile au trecut prin aceleasi situatii, iar treptat, prin politicile de finantare a unor lucrari ample impuse de guverne, deficitele bugetare rezultate au fost acceptate ca un rau trecator, iar efectele au fost moderate.

În a doua jumatate a anilor 60 au aparut semne premonitorii la criza financiara care urma sa vina începând cu aparitia unui somaj moderat si tendinta de crestere a preturilor în tarile industrializate, urmata de o dezordine generalizata a monedelor.

Începând cu anul 1972 încep sa se vada noi cauze generatoare ale unei ale crize care a afectat economia mondiala, si anume socurile petroliere care au presupus saltul enorm al preturilor urmat de o politica monetara restrictiva, care a atras la rândul sau dobânzi foarte ridicate.

A urmat apoi o alta serie de crize: criza Americii Latine din anii 80; Mexic 1994-1995; Asia de Sud-Est 1997, Rusia 1998, Brazilia 1999, Argentina 2001-2002 pâna la acualele crize financiare care tind sa se raspândeasca la nivel mondial.

Cuvinte cheie: economie mondiala, criza economica, recesiune, crestere economica, soc petrolier.

Economia mondiala cunoaste pe parcursul evolutiei sale numeroase crize economice care au contribuit la dezvoltarea în proportii diferite a tarilor lumii, la progresul sau regresul acestora în functie de contactul (direct sau indirect) cu fenomenele determinante ale actiunilor respective. Printre numeroasele crize economice care au afectat cursul istoriei mondiale se numara Marea Criza din 1929-1933; socurile petroliere din anii 1978-1979, 1981-1982; criza Americii Latine din anii 80; Mexic 1994-1995; Asia de Sud-Est 1997, Rusia 1998, Brazilia 1999, Argentina 2001-2002 pâna la acualele crize financiare care tind sa se raspândeasca la nivel mondial.

Marea criza distuge economia mondiala. La finele primului razboi mondial parea ca economia mondiala si-a revenit si a intrat într-o perioada de crestere. SUA devin creditoarele statelor europene. Avântul s-a sfârsit printr-o noua criza economica, în 1929. În conditiile în care de la sfârsitul secolului al XIX-lea economiile diverselor zone geografice erau conectate prin intermediul schimburilor comerciale, disfunctionalitatile în economiile statelor care participasera la razboi au provocat probleme chiar si în zonele neatinse de lupte. O prima serie de crize economice a izbucnit la finele conflagratiei. A fost o perioada în care statele s-au straduit sa îsi reorganizeze economiile, pentru a trece de la o productie destinata în general razboiului la una de pace. În zonele afectate direct de lupte, procesul de reconstructie a infrastructurii a amplificat costurile redresarii.

ASCENSIUNEA AMERICII. Începutul anilor 20 marcheaza si ascensiunea SUA ca putere economica la nivel mondial. Ele au fost mai putin afectate de razboiul purtat în special în Europa. Mai mult, au devenit creditoarele marilor puteri din Europa, în special Marea Britanie si Franta. În câtiva ani, SUA dominau din punct de vedere economic lumea. Si ele au fost afectate la finele razboiului, dar într-o masura mai mica decât restul statelor. Dupa o scurta, dar grava criza economica, în 1920-1921, economia SUA se va relansa rapid. Începând din 1922, cresterea economica era continua, fiind amplificata de mai multi factori: existenta capitalurilor masive, procesul de concentrare a întreprinderilor în trusturi, cresterea eficientei muncii în urma procesului de standardizare a productiei si dezvoltarii tehnologiei.

Europa cunoaste si ea o perioada de redresare, desi avântul SUA este net superior. Parea totusi ca, în mare, economia merge într-o directie ascendenta. Chiar si Germania s-a bucurat de reesalonarea sumelor pe care trebuia sa le plateasca în contul datoriei de razboi. Mai mult, din 1924 intra într-o perioada de crestere economica, sustinuta de împrumuturile americane.

DECLINUL SI CÍDEREA. Boom-ul economic nu a durat foarte mult. Cresterea productiei era pur si simplu mai mare decât cresterea cererii. Mai mult, specula devenise un mod rapid de îmbogatire. Se cumparau actiuni pe credit, care erau revândute la o valoare mai mare unor cumparatori doritori doar sa le revânda mai departe pentru profit. Spre exemplu, în SUA s-a facut publicitate cumpararii de terenuri în zona Californiei, pentru constructia de case de vacanta. Cumparatorii initiali cumparau de la stat dreptul de a le achizitiona, platind 10% din valoarea lor. Revindeau apoi pentru profit aceste drepturi. Cumparatorii le achizitionau pentru a le revinde mai scump, la rândul lor. Nimeni nu investea efectiv, iar cresterea preturilor la aceste bunuri nu mai avea deloc legatura cu valoarea lor reala. Dupa criza, legislatia americana a încercat sa limiteze aceste practici.

Mai mult, agricultorii au de suferit chiar si în perioada cresterii economice: pretul produselor agricole era mic, în vreme ce acela al masinilor agricole crestea. Ei reprezinta o masa de cumparatori (1/3 din populatia activa) aproape exclusa de pe piata.

Fragilitatea unei astfel de economii este evidenta. Totul a devenit un fel de joc piramidal, iar unii detinatori de actiuni au înteles asta si au început sa vânda. Vânzarea unor stocuri mari de actiuni atrage dupa sine scaderea preturilor si panica, fapt care are ca rezultat amplificarea vânzarilor. Este un cerc vicios care va atinge momentul culminant în octombrie 1929, o data cu caderea Bursei de actiuni de pe Wall Street, New York (New York Stock Exchange). La 23 octombrie 1929 a cazut piata de actiuni, joi pe 24 s-a instaurat panica  joia neagra, iar vineri toata economia americana s-a prabusit si totul came to a halt. Multe întreprinderi au dat faliment si multi oameni au pierdut sume mari de bani (peste 6% din americani detineau actiuni). Aceasta a dus la scaderea puterii de cumparare si la criza de supraproductie.