Legile Economice

a) Fenomenele şi procesele economice. Activitatea economicã este dinamicã, ea desfãşurându-se în condiţiile şi pe baza unor multiple legãturi de intercondiţionare între faptele şi actele autonome specifice. Unele dintre acestea se manifestã la suprafaţa economiei, iar altele în profunzimea ei.

Fenomenul economic este accesibil cunoaşterii oamenilor, indiferent de profesia lor. Acesta poate fii observat şi cercetat în mod empiric, pe bazã de experienţã. Fenomenul economic reprezintã deci, o formã exterioarã a activitãţii economice, respectiv acele aspecte şi acte economice, care apar şi se manifestã la suprafaţa acesteia şi pot fi cunoscute de oameni în mod direct(preţ, cost, bani, etc.).

Privite în mişcarea lor, fenomenele devin procese economice.

Procesul economic exprimã transformãrile cantitative, structurale şi calitative în starea activitãţii economice, care evidenţiazã desfãşurarea acesteia în timp şi spaţiu.

De pildã, creşterea preţurilor, modificarea ofertei sau a cererii de bunuri economice, creşterea productivitãţii, sunt procese economice.

Un fenomen, respectiv un proces economic genereazã un alt fenomen sau un proces economic care, la rândul lor, pot condiţiona pe altele.

Dependenţele reciproce dintre fenomenele şi procesele economice, ca şi posibilitatea devenirii unora dintre ele din cauze în efecte şi invers, au fost numite de specialişti, stare de dependenţã mutualã.

În ansamblul vieţii economice apar frecvent situaţii când dinamica acesteia nu poate fi explicatã prin relaţia linearã cauzã-efect, când raporturile dintre fenomenele şi procesele economice iau forma circularã, în spiralã, un anume efect devenind cauzã a modificãrii cauzei iniţiale (de exemplu inflaţia).

b) Legile economice. Legãturile de suprafaţã exprimate de fenomenele şi procesele economice au în “spatele” lor o multitudine de alte relaţii – profunde şi cu caracter permanent – pe care oamenii de ştiinţã le-au numit legi economice.

Înţelegerea conţinutului legilor economice presupune, mai întâi, delimitarea laturilor profunde şi relativ stabile ale economiei, de cele vremelnice, aparente.

Comparativ cu fenomenele sau procesele economice, legile economice au caracteristici proprii: exprimã legãturi interioare, profunde ale vieţii economice; se prezintã ca regularitãţi relativ constante şi generale ale vieţii economice; pot fi cunoscute şi analizate numai prin folosirea unor metode de cercetare.

Spre deosebire de legile naturii, legile economice se caracterizeazã prin implicarea directã a oamenilor în viaţa economicã, ceea ce face ca manifestarea acestor legi sã aibã un pronunţat caracter aleatoriu.

O primã problemã care se pune în legãturã cu legile economice este cea a naturii lor. În acest sens, în decursul timpului s-au conturat douã concepţii mai importante.