Leon Warlas - unul dintre promotorii revoluției marginaliste

Lucrarea sa „ Elemente de economie politica pura ” reuneste esenta descoperirilor warlasiene. Din cadrul acestei opere se pot extrage cu usurinta doua dintre contributiile sale si anume : avutia sociala si teoria schimbului. Din lucrarea sa, care la început era destul de controversata pe plan economic, reiese obiectivu lui Warlas care consta în studiul avutiei sociale. Aceasta avutie sociala era înteleasa ca „ansamblul de bunuri materiale sau nonmateriale care sunt rare, care pe de o parte ne sunt utile si care, pe de alta parte, nu exista la dispozitia noastra decât în cantitati limitate” . Cu alte cuvinte, avutia îsi gaseste sursa în raritate, ceea ce poate fii exprimata prin „ o limitare în cantitati de lucruri utile”. Aceasta conceptie a lui Warlas asupra „avutiei sociale” este prezentata în opera lui Martina D. intitulata “La pensée économique” de unde se desprind trei concluzii foarte importante ca o caracterizare a acestei perioade:

1.- elementele constitutive ale avutiei sunt „apropiabile”. Aceasta „apropierea” legitima nu se exercita decât asupra avutiei sociale. Astfel este posibila constituirea unui stoc de bunuri rare pentru folosinta personala si în acelasi timp achizitionare altora, daca în schimb se cedeaza surplusul.

2.- elementele avutiei sunt „valabile si interschimbabile”. Altfel , se stabileste între toate un raport, constând în aceea ca, independent de utilitatea care-i este proprie, fiecare dintre ele dobândind are ca proprietate speciala posibilitatea de a fi schimbat cu oricare altul într-o anumita proportie deternimata.

3.- bunurile utile cantitativ sunt produse industriale sau „multiplicate”. Asa cum preciza si Warlas în lucrarea sa „Elemente de economie politica pura”, „avutia este un ansamblu de valori de schimb” . Principala preocupare a lui Warlas este sa raspunda la întrebarea ce fel de metoda si ce fel de limbaj va utiliza aceasta economie pura.

La scurt timp dupa aceasta, raspunsul lui Warlas la aceasta intrebare, nu a ezitat sa apara si consta în faptul ca aceasta metoda si acest limbaj sunt exprimate prin matematica. Acest lucru are menirea de a scoate la iveala faptul ca „valoarea de schimb este o marime apreciabila”1, iar matematica are ca obiect de studiu aceasta marime. Economie politica pura este destinata sa devina o ramura a matematicii, dar pentru îndeplinirea acestui fapt trebuie înlocuita o metoda „rationala” pornind de la tipuri reale la „ tipuri ideale” de economie pe baza carora sa se construiasca întreaga baza teoretica (axiome si teoreme). Economia politica nu mai trebuia sa fie un amestec impur de afirmatii, de cazuri particulare, de legi empirice generalizate sau deductii partiale.