Macroeconomie - criza economică

INTRODUCERE

Conceptul de guvernanţa întreprinderii vizeazã reguli şi principii pro-mulgate de guvern şi de profesionişti, cu scopul de a restabili încrederea investitorilor şi asigurarea transparenţei: obligaţiile de certificare, inde-pendenţa administratorilor, protecţia drepturilor acţionarilor, în special cei minoritari.

Dreptul societãţilor şi autoritãţile de reglare a pieţelor financiare conduce la o serie de reglementãri ce realizeazã un echilibru între diferitele interese ale pãrţilor participante în activitãţile dezvoltate de o societate. Regulile sunt adesea stabilite la scarã naţionalã, în funcţie de conceptul de societate care este folosit: o entitate pentru care acţionarii sunt proprietari sau o comunitate socialã care este caracterizatã prin solidaritate?

Analizele despre noua economie mondialã, la cumpãna dintre milenii, dominã judecãţile economice care fundamenteazã noile noastre încercãri de a clarifica problemele guvernanţei întreprinderii. Modelul american de guvernanţã are întâietate nu numai prin faptul cã deschide pârtia acestui subiect extrem de interesant şi pe tot atâta de controversat. Complementar, era necesarã o scurtã incursiune a prezentãrii caracteristicilor altor sisteme de guvernanţã, la nivel european şi mondial. Cum evoluţiile exponenţiale ale guvernanţei apar în contextul marilor crize, am simţit nevoia dezvoltãrii, într-un capitol distinct, a antecedentelor şi prezentului în jurul noului capitalism, studiului eşecurilor financiare de la începutul secolului al XX-lea şi expunerii unor consideraţii din voluminoasa lecţie Enron. Ca o consecinţã, se cãutau ideile punerii în cauzã a sistemului de guvernanţã a întreprinderii excesiv de axat pe pieţele financiare. Reflecţiile finale sunt în fapt câteva consideraţii referitoare la întreprindere şi la guvernanţa întreprinderii.

CAPITOLUL 1

ÎNTREPRINDEREA ŞI GUVERNANŢA ÎNTREPRINDERII

1.1. Noua economie mondialã în jurul Statelor Unite ale Americii

Aşa dupã cum Londra a subminat Amsterdamul, pentru a-i lua locul de oraş dominant al economiei mondiale, în secolul al XVIII-lea, la fel New York şi „lumea nouã” au rivalizat Londra, ocupându-i poziţia în mod progresiv, ceea ce face ca Europa sã devinã treptat „lumea veche”. Aceastã retragere continuã a puterilor europene în profitul Statelor Unite s-a accentuat pe tot parcursul secolului al XX-lea, prin intermediul unei serii de evenimente care s-au constituit în tot atâtea etape semnificative: rãzboaiele mondiale, în special cel din 1914-1918, au fost în esenţã rãzboaie intra-europene, care au condus la o slãbire, uneori iremediabilã, a naţiunilor beligerante; decolonizarea care, de asemenea, a vizat aproape exclusiv ţãrile europene, spre deosebire de Statele Unite, care aveau motive sã se mândreascã prin faptul cã au fost printre primele colonii ce au obţinut independenţa; cãderea imperiului sovietic, care, dupã ce a militat timp de trei sferturi de secol pentru susţinerea unei ipoteze asupra viabilitãţii unui sistem politico-economic alternativ, s-a prãbuşit din interior, lãsând „imperiul” american fãrã rival direct.

Dominaţia americanã, de naturã diplomaticã, militarã şi politicã, a fost însoţitã, ca în celelalte imperii anterioare, de o dominare economicã. În primul rând, prin producţiile sale primare (agriculturã, minerit, energie). Apoi, prin industriile sale manufacturiere (în special, construcţiile de automobile, aeronauticã, maşini electrice şi electronice etc.). În sfârşit, în mod progresiv, prin activitãţile sale terţiare (cu predilecţie în sectorul financiar-bancar şi asigurãri şi în cele de inginerie şi servicii). Astfel, se poate constata cã supremaţia Statelor Unite este evidentã.

Întreprinderile americane au ocupat aproape fãrã încetare primele locuri în lume în conexiune, pentru aceasta, cu o piaţã internã ce a devenit ea însãşi piaţã de referinţã, pentru cea mai mare parte din activitãţile comerciale.

1.2. Guvernanţa întreprinderii americane, un fenomen naţional şi ambivalent

Paradigma socioeconomicã dominantã, în contextul ideologic şi cultural american, este cea de antreprenor care, plecând de la zero sau de la o bazã modestã, cunoaşte în câţiva ani sau în câteva decenii o reuşitã fulgerãtoare. Dupã vremea acumulãrii monetare (a deveni bogat), vine cea a puterii politice (a fi puternic) şi apoi cea a consideraţiei morale (a se face iubit).

Atunci când şeful de întreprindere este fondatorul, în cvasitotalitatea cazurilor unicul sau principalul acţionar, nu se pune problema de guvernanţã decât în mod marginal.

Chiar atunci când iniţiativele antreprenoriale au ajuns la constituirea de foarte mari întreprinderi şi, aproape implicit, de imense bogãţii, o atare situaţie nu şocheazã. În termeni mai precişi, dacã reuşita personalã este justificatã, poate chiar exemplarã, singura grijã a societãţii civile şi a autoritãţilor care o reprezintã este ca aceste mari întreprinderi sã nu devinã un obstacol în faţa liberei dezvoltãri a pieţelor în care ele opereazã şi, prin aceasta, în faţa înfloririi noilor aventuri antreprenoriale