Management General

INTRODUCERE

Managementul este ştiinţă şi artă. El semnifică, în principal, preocuparea pentru obţinerea şi menţinerea unui mediu interior proiectat (dorit) într-o firmă, astfel încât să se creeze posibilitatea de a selecta şi transpune practic sarcinile de îndeplinire a obiectivelor planificate ale acesteia, în strânsă legătură cu mediul ambiant în care funcţionează.Conducerea şi organizarea impun identificarea modului de armonizare a acţiunilor individuale pentru o contribuţie sporită la realizarea obiectivelor de grup.Conducerea şi organizarea sunt importante pentru instituirea şi derulareacooperării.În fond, economiştii, inginerii, responsabilii financiar-contabili, conducătorii şi proprietarii de firme nu pot eluda necesitatea organizării şi conducerii, deoarece în mod obiectiv orice structură productiv-economică are un ciclu de viaţă, respectiv o traiectorie proprie în mediul ambiant. În primul capitol, intitulat “Studiul muncii”, sunt abordate elemente principale ale procesului muncii ce determină factorii care fundamentează procesul de management. Delimitarea sistemului managerial şi proiectarea normelor de muncă evidenţiază împreună dimensiunea economică a valorizării acţiunii umane.

În capitolul al doilea, ce poartă titlul “Organizarea procesuală”, sunt abordate aspecte ce vizează trecerea de la starea informaţională la starea practic-activă în cadrul unei firme.

Capitolul al treilea se referă la “Organizarea structurală”. În orice context, o atenţie aparte este acordată conţinutului şi evoluţiei noţiunii de întreprindere, fiind descrise tipuri de structuri manageriale în activitatea productiv-economică.Partea a patra a lucrării este cea mai consistentă şi se referă la “Managementulgeneral modern”.

Decizia, sistemul decizional şi procesul decizional al firmei se dovedesc a fi esenţiale pentru manageri şi proprietari de entităţi productiv-economice. Metodele şi tehnicile de management constituie un instrumentar de bază pentru manageri. Acestea se bazează pe strânsa legătură cu managementul resurselor umane.Managerii firmelor sunt pregătiţi profesional şi şcolarizaţi specific. Managementul

strategic şi cel global sunt domenii descrise în contextul contemporan al tranziţiei societăţii umane spre noi formule de organizare şi conducere.Studiile de caz întregesc imaginea practică a managementului, având în vedere că aplicabilitatea teoriei este condiţie esenţială de câştig în condiţii de competiţie în mediul organizaţional şi productiv-economic tot mai inter-relaţionat.

I. ELEMENTE DE BAZĂ ALE MANAGEMENTULUI. STUDIUL MUNCII

1.1. Delimitarea sistemului managerial

Se consideră că regulile care trebuie să domine o întreprindere se cer a fi de tip economic, de producţie. Domeniul de acţiune a unei întreprinderi însă este posibil să fie delimitat în două zone:

- zona exterioară, care cuprinde regulile cu privire la folosirea şi gospodărirea resurselor, oferta şi cercetarea de produse, preţuri şi concurenţă;

- zona din interiorul întreprinderii, care trebuie să localizeze datele provenite din exterior la conducerea economică a entităţii respective cu scopul asigurării, respectiv menţinerii în stare de funcţionare şi dirijării operaţiunilor şi lucrărilor specifice.La început de secol XXI se apreciază că încă lipseşte integrarea sistemică semnificativă a celor două zone. Elementul de legătură între ele este tocmai managementul.

Activitatea economică presupune angajarea unor potenţiale, dintre care cel de resurse se distinge ca volum şi ca importanţă, de interes investiţional şi de reproducţie. O viziune sistemică asupra existenţei şi desfăşurării unei activităţi economice implică luarea în considerare a interacţiunii complexe între potenţialele componente.

Domeniul managerial se regăseşte între următoarele limite :

- necesităţi (cerinţe de resurse, produse, servicii);

- interacţiunea complexă a potenţialelor din interiorul unei activităţi economice concrete;

- potenţialul de natură fizică şi tehnico-economică pentru resurse (descoperirea rezervelor, resurse umane, volumul şi calitatea lor);

- rezultate obţinute în faze diferite: cercetare, proiectare, studiul condiţiilor industriale;

Sistemul managerial are rol esenţial ca operator asupra căruia se acţionează pentru reglări într-o reţea de tip feed-back în vederea obţinerii rezultatelor care să satisfacă necesităţile iniţiale. Rezultatele care se obţin, ca urmare a cerinţelor, trebuie controlate ca mărime şi calitate. Gradul de satisfacere a cerinţelor în procesul de reproducţie poate fi ierarhizat.Valorificarea rezultatelor activităţii productiv-economice şi cercetare-dezvoltare este întodeauna motivată de unul din următoarele considerente:

- ştiinţific, teoretic, de cunoaştere; - necesităţi impuse de previziune;

- necesităţi asiguratorii pentru societate; - necesităţi concrete de reproducţie economică;

- cerinţe ale noilor tehnologii ca urmare a progresului tehnic;

Rezultatele şi cerinţele (ofertele) generează un câmp de acţiune care, sistemic,are atributele pieţei, respectiv creează condiţiile manifestării procesului de marketing .

1.2. Proiectarea normelor de muncă

1.2.1. Aspecte de bază în proiectarea normelor de muncă

A stabili norma de muncă pentru un executant înseamnă a determina care este sarcina ce urmează să o îndeplinească în legătură cu efectuarea unei operaţii sau lucrări (productive sau de natură funcţională), în condiţii tehnice şi organizatorice precizate, lucrând în ritm normal, cu intensitate normală şi având calificarea necesară.Normarea muncii este activitatea prin care se stabileşte cantitatea de timp necesară executării unei sarcini de muncă. În mod conjugat, metoda şi timpul de muncă fac obiectul studiului muncii.Studiul metodelor de muncă are ca scop reducerea conţinutului muncii. Studiul timpului în activitatea productiv-economică are ca scop înregistrarea timpului consumat spre a fundamenta procesele de muncă. În domeniul productiv-economic există următoarele categorii de consum de timp :

- consum de timp de muncă fundamental (execuţie ideală), care nu este niciodată cunoscut;

- consum de timp neproductiv (datorită organizării şi managementului defectuos, prin întreruperi de energie, aprovizionare deficitară, lipsa dispoziţiilor etc.)

Studiul de ansamblu al procesului de producţie cuprinde:

- analiza generală a desfăşurării procesului de producţie; - analiza detaliată a procesului;

- analiza circulaţiei executantului sau a obiectului muncii; - analiza amplasărilor.

Studiul activităţii la locul de muncă, cuprinde:

- analiza activităţii executantului individual; - analiza activităţii executantului colectiv;

- analiza activităţilor executant – utilaj.

Formele de exprimare a normelor de muncă sunt:

- norma de producţie Np, folosită la activităţi cu producţie de masă, de serie mare: Np = t N

- norma de timp N1 legată de norma de producţie prin: N1 = p N

- norma de timp Nt legată de norma de producţie prin: Nt = p N

Aceasta exprimă sarcina de muncă prin timpul stabilit pentru efectuarea unei lucrări.

Totodată: Np=t m N

T (4) unde TM este durata schimbului de muncă. Structura timpului de muncă este dată în principal de timpul productiv şi timpul neproductiv .

Fig. 1 - Structura timpului de muncă a executantului

a) înregistrarea directă;

b) metode cu înregistrare indirectă a timpului (observarea instantanee, fotografierea cu înregistrare la intervale egale, precum şi filmare, magnetoscopia, oscilografierea);

c) metode prin calculul timpilor (calculul pe baza parametrilor tehnologici şi a funcţionării utilajelor pentru operaţii specifice, intervale de timp predeterminat, reguli deproducţie etc.)

Timp de muncă Productiv-Neproductiv

Pregătire -încheiere

Operativ

Deservire la locul de muncă de auxiliar tehnică organizatorică Întreruperi reglementate Muncă neproductivă Întreruperi nereglementate

Norma de timp

Odihnă şi necesităţi fireşti Întreruperi condiţionale dependente independentede de executant executant

Variabilele aleatoare (durate măsurate) se constituie în eşantion statistic, se grupează datele, identificându-se valorile caracteristice prin modul, mediană, amplitudine, medie aritmetică, abatere medie pătratică, dispersie).

Fig. 2 - Schema timpului de folosire a utilajelor în şantiere Normativele folosite la normarea muncii reprezintă mărimi stabilite pe bază de studii, ce exprimă necesarul de muncă şi care stau la baza calculării normelor în procesul muncii; acestea pot fi: de timp de muncă (1 om – oră/m liniar gaură forată), de regim tehnologic (65 ore – maşină de încărcat/1m tunel); de frecvenţă (2 oameni –schimb/instalaţie de extracţie); de personal (1 maistru/15 muncitori).Fiecare firmă are anumite norme de producţie. Chiar atunci când ele par să nu existe oficial, maiştrii şi supraveghetorii au anumite norme, pentru diferite activităţi care intră sub controlul lor, bazate pe cunoştinţele lor asupra muncii şi ale performanţelor din trecut. Aceste norme sunt neoficiale. Ele pot fi simplu oficializate prin înscrierea şi recunoaşterea lor ca norme pentru performanţele aşteptate.

Normele bazate pe estimări subiective au slăbiciuni. Normele de producţie care trebuie stabilite în realitate necesită o cunoaştere a distribuţiei performanţelor de timp (sau ale producţiei).