Managementul Financiar

Partea I

Managementul financiar public

1.1.Importanţa managementului financiar

Directorii executivi ai firmelor recunosc că practica le cere tot mai mult cunoştinţe solide de management financiar, deoarece concurenţa se intensifică şi se mondializează, iar performanţele lor manageriale sunt tot mai mult asociate conceptelor de profit şi eficienţă. Analog, firmele îşi măsoară performanţele şi îşi verifică evoluţia cu ajutorul instrumentelor financiare (bilanţ, cont de rezultate), crează stimulente financiare (de exemplu: acţiuni cu opţiuni, politici de dividend) şi, aşa cum vom argumenta mai departe, sunt conduse tot mai mult după percepte ce ţin de sfera managementului financiar. Acestea sunt doar câteva din considerentele pentru care a apărut şi s-a dezvoltat această noua ştiinţă numită management financiar.

Putem deci să definim managementul financiar ca fiind acel ansamblu corelat de activităţi orientate spre alegerea, formarea, dezvoltarea şi utilizarea optimă a resurselor financiare pentru asigurarea mijloacelor necesare desfăşurării activităţii economice, ţinând cont atât de influenţa factorilor interni (din cadrul firmei) cât şi de a celor externi (din mediu).

Indiferent de obiectul sau de activitate orice firmă acţionează în mediul economic şi intră în interacţiune şi în competiţie cu celelalte firme existente. De aceea, pentru a supravieţui şi a se dezvolta, orice firmă trebuie să-şi definească anumite obiective şi anumite scopuri. Din punct de vedere financiar, cel mai uzitat, dar şi cel mai simplist scop este maximizarea profitului. Profitul este văzut de manageri ca una din sursele de finanţare viitoare şi deci de existenţă pe mai departe a activităţii firmei. Este adevărat că sursele proprii sunt cu atât mai mari cu cât profitul este mai mare, însă soarta unei firme depinde de interesele mai multor “actori ai scenei economice” şi anume: manageri, acţionari, angajaţi, creditori,ş.a. ceea ce face ca scopul maximizării profitului să fie unul simplist, reductiv. Pe de-o parte, managerii urmăresc maximizarea profitului din două considerente: în primul rând rata profitului este un indicator important al aprecierii atât a activităţii lor, cât şi a bonităţii firmei. În al doilea rând, profitul este o sursă sigură pentru finanţarea pe mai departe a activităţii firmei şi pentru efectuarea de investiţii, reprezentând astfel o “poliţa de asigurare” a existenţei şi pe mai departe a locului de muncă al managerului. Acţionarii vor ca valoarea acţiunilor pe care le deţin să fie cât mai mare, însă, unii dintre ei doresc, ca din profitul obţinut, o parte cât mai substanţială să le revină lor sub formă de dividende.Pe de altă parte, creditorii externi sunt interesaţi în primul rând de bonitatea firmei, adică de capacitatea ei de a-şi onora obligaţiile asumate. În fine, angajaţii au interesul să fie bine remuneraţi, altfel ei putând părăsi firma. Salarii mari înseamnă cheltuieli mai mari şi, de aici, un profit mai mic, ceea ce duce la un conflict de interese în cadrul firmei. Datorită acestor motive, specialiştii în management au căutat alte posibile obiective, mai dezirabile. Dintre acestea, maximizarea valorii firmei a fost considerat de managerii financiari drept cel mai credibil scop şi dezvoltat ca atare de teoria managementului financiar.

1.2.Definiţia managementului financiar

Managementul financiar reprezintă ansamblul:

- principiilor,

- metodelor,

- instrumentelor,

- obiectivelor ,

specifice ale organizaţiei având drept scop poziţionarea constituirii şi utilizării resurselor economico – financiare.

Specialiştii consideră că managerul financiar trebuie să se implice, cu toată competenţa şi activitatea, cel puţin în următoarele trei domenii:

• în investiţii (este cea mai dificilă şi importantă decizie);

• în finanţare;

• în managementul activelor.

Obiectivul sau global este acela de a asigura:

• eficienţa utilizării capitalului;

• crearea fondurilor necesare organizaţiei;

• suportul financiar necesar performanţelor de piaţă ale organizaţiei

1.3.Sarcinile managementului financiar

- de-a evalua efortul, în plan financiar, a tuturor acţiunilor ce urmează a fi întreprinse într-o perioadă de gestiune dată;

- de-a asigura , la momentul oportun în structura şi condiţiile de calitate reclamate de nevoi, capitalul, la un cost cât mai scăzut posibil;