Managementul Informațional

Abstract:

Information Management in the Society: conceptual development framework. Some problems of information management (IM) in the society are identified and analyzed. The national strategies of IM development, used in a number of representative industrialized countries, are analyzed. A model of IM, based on the integration of different types of IM was proposed and discussed as a possible general framework for research and practice in the related field.

Introducere

Majoritatea ţărilor de pe glob trec printr-o etapă nouă de dezvoltare, orientată la crearea societăţii informaţionale. Conceptul de Societate Informaţională şi Societate a Cunoaşterii (SI – SC), care a devenit vectorul principal al dezvoltării societăţii, este urmat nu numai de toate ţările industrial dezvoltate, dar şi de cele, care vor să se alinieze în măsura posibilităţilor la liderii din vestul Europei şi SUA.

În contextul acestei strategii de dezvoltare a societăţii informaţia a fost recunoscută ca sursă determinantă de valoare şi competitivitate economică şi coerenţă organizaţională [1]. Dat fiind faptul că informaţia e o resursă, nu mai puţin importantă ca resursele tradiţionale (energetice, umane, materiale, etc.), ea trebuie să fie tratată şi gestionată în mod respectiv.

Managementul informaţional (MI), iar în ultimul timp şi managementul cunoştinţelor (MC) sunt printre cele mai frecvente noţiuni, folosite în mediul de specialitate practic în toate ţările industrializate. Literatura ştiinţifică mărturiseşte că practic toţi specialiştii în domeniul informaticii recunosc univoc importanţa şi necesitatea MI. În acelaşi timp se observă o mare varietate de abordări ale acestei probleme la nivel naţional (inclusiv nivelul micro şi macro al societăţii), internaţional şi global [3,4]. Această situaţie este reflectată de diversitatea interpretărilor termenului conceptual “managementul informaţional”: de la înţelegerea lui în cel mai îngust sens al cuvântului, care înseamnă doar organizarea datelor în memoria computerului (managementul datelor), până la cel mai larg sens al MI, care cuprinde practic toate tipurile de activitate informaţională. Acest factor influenţează în mod direct şi formele de realizare a MI, ceea ce confirmă faptul că în acest domeniu încă nu există o teorie bine structurată.

În acest context, e necesar un cadru de cercetări mai structurat al domeniului de MI, care ar contribui la o orientare mai eficace a cercetărilor în informatică, precum şi a activităţilor practice, inclusiv şi în ramura învăţământului ce ţine de pregătirea specialiştilor informaticieni. Problema e că din toate cele cunoscute până acuma încă nu e clar univoc, dacă MI e o specialitate absolut nouă, sau e o generalizare a celor existente.

Scopul de bază al lucrării de faţă este structurarea cadrului de cercetări şi dezvoltare în domeniu, care este foarte important din punct de vedere atât teoretic, cât şi practic, în dezvoltarea societăţii informaţionale.

1. Managementul informaţional ca mecanism de dezvoltare a societăţii informaţionale

Concepte de bază ale managementului informaţional

O atenţie deosebită trebuie să fie acordată concretizării terminologiei utilizate în acest domeniu, având în vedere că chiar şi noţiunile de bază (date, informaţii, documente, etc.) sunt interpretate în mod foarte diferit de diferiţi teoreticieni şi practicieni în domeniu. Aceasta condiţionează o varietate a tipurilor respective de management (al datelor, informaţiei, cunoştinţelor, documentelor, înregistrărilor). Din analiza definiţiilor acestor noţiuni folosite în mediul de specialitate, putem observa că hotarele între ele sunt departe de a fi stricte.

Din varietatea de interpretări cunoscute ale conceptului de MI în articolul de faţă vom folosi o definiţie foarte reuşită, din punctul nostru de vedere, propusă de Bent în 1999 [4]: “managementul informaţional este planificarea, finanţarea, organizarea, încadrarea cu personal, managementul, instruirea în domeniu şi controlul informaţiei. MI include managementul resurselor informaţionale variate, cum ar fi:

• suporţii informaţionali (documente sau medii electronice);

• departamente care oferă servicii informaţionale;

• sisteme informaţionale, atât computerizate, cât şi tradiţionale”.