Maximizarea Profitului Firmei pe Piața Concurenței Perfecte

Ţinînd seama de modul cum se calculează profitul în contextul semnificaţiei oficial-legislative, rezultă că atît din punct de vedere al producătorului, cît şi al societăţii, se impune un singur mod de abordare - acela al maximizării. În economia modernă de piaţă, aşezată pe un echilibru relativ între oferta globală de mărfuri, pe de o parte şi cererea globală de consum, pe de altă parte, întreprinderea se confruntă permanent cu o restricţie a concurenţei imperfecte, care o obligă să-şi amplifice producţia, dar să reducă nivelul costurilor totale şi să obţină profit. Pentru a maximiza profitul întreprinderea trebuie, mai întîi, să minimizeze costurile de producţie, deci să obţină rezultate cît mai bune şi de durată. Cu cît profitul este mai mare, cu atît şi rentabilitatea agentului economic este mai ridicată, ceea ce atestă calitatea activităţii economice desfăşurată într-o anumită perioadă de timp. Privit ca o masă brută, acesta apare ca rezultatul a doi termeni, astfel încît la o creştere a valorii primului termen, respectiv o sporire a volumului de activităţi sau a cifrei de afaceri, masa profitului se majorează. În acelaşi timp şi cu un efect asemănător ce echivalează cu un plus de profit, se recomandă întreprinderii să realizeze micşorarea celui de-al doilea determinant, care se înfăptuieşte cu o reducere sistematică a costurilor pe unitate de produs. În economiile moderne, procedeele care vizează reducerea costurilor de producţie rămîn pînă la urmă una din soluţiile cele mai bune pentru atingerea scopului urmărit. Importanţa reducerii costului pentru maximizarea profitului sporeşte şi mai mult dacă se ţine seama că în economia de piaţă producătorii (cu excepţia monopolurilor) nu pot să acţioneze după dorinţele lor asupra factorilor de producţie pe care-i cumpără, dar nici asupra preţurilor la care se vînd propriile mărfuri. Într-o economie concurenţială, maximizarea profitului poate avea loc atunci cînd sporirea producţiei ajunge la un nivel în care costul marginal devine egal cu venitul marginal, iar acesta se egalează cu preţul pieţei. Dinamica costului pe unitate de produs depinde de: consumul de factori de producţie pe unitate de produs (consumul de resurse naturale, de forţă de muncă, de echipamente), preţul factorilor de producţie utilizaţi şi de salariile ce trebuie plătite lucrătorilor angajaţi. La un nivel dat al consumului de factori de producţie pe unitate de efect util, scăderea preţului de achiziţionare a factorilor duce la micşorarea costului, şi invers. În cazul în care preţul factorilor rămîne constant, iar consumul acestora pe unitate de produs se micşorează, are loc, de asemenea, micşorarea costului mediu. Mărimea costului pe unitate de efect util este influenţată şi de: volumul producţiei, schimbarea caracteristicilor produsului, a calităţii acestuia.

Fiecare producător este interesat să-şi maximizeze profitul, deci obiectivul lui prioritar se poate scrie astfel:

π = TR - TC ---> max

Pentru ca funcţia profitului total să aibă un punct de maxim, este necesar ca prima derivată să fie nulă, iar derivata a două să fie negativă.

Prima condiţie de profit maxim: π’= 0, adică:

de unde rezultă că prima derivată a funcţiei profitului total este nulă atunci când încasarea marginală devine egală cu costul marginal, adică:

MC = MR (=p)

A doua condiţie de profit maxim: π” < 0, adică:

de unde rezultă că a doua derivată a profitului este negativă atunci când ritmul de creştere a costului marginal depăşeşte ritmul de creştere a încasării marginale, adică:

A doua condiţie de profit maxim este îndeplinită numai pe porţiunea crescătoare a costului marginal, atunci când MC intersectează de jos în sus MR. Ca urmare, dacă avem în vedere numai porţiunea crescătoare a curbei MC, atunci este suficient să verificăm îndeplinirea doar a primei condiţii de profit maxim (MR = MC).

Concurenţa perfectă reprezintă acel model de bază faţă de care se obişnuieşte a se raporta comportamentul altor structuri de piaţă. Deşi în practică se întâlneşte foarte rar, acest model concurenţial trebuie studiat deoarece descrie o situaţie ideală care ne ajută să deducem specificul celorlalte structuri de piaţă.