Merceologia - Obiect, Metode, Scurt Istoric

1. OBIECTUL MERCEOLOGIEI

Termenul de “merceologie” provine de la merx = marfa (în limba latină) şi

logos = ştiinţă (în limba greacă) având ca echivalenţi în alte limbi: “merceologia”

(italiana); “science of commodities” (engleza); “connaissance de marchandise”

(franceza); Warenkunde (germana); “tavarovedenie” (rusa).

Merceologia are ca obiect de studiu proprietăţile mărfurilor care le conferă

acestora utilitate şi respectiv calitate, în corelaţie cu cerinţele consumatorilor, în

condiţii de eficienţă economică. Diversitatea produselor şi serviciilor existente la un moment dat pe piaţă este determinată de varietatea deosebită a nevoilor, merceologiei revenindu-i astfel rolul de a studia gradul de acoperire şi satisfacere a nevoilor prin intermediul calităţii şi sortimentelor de marfuri.

O definiţie cuprinzătoare a merceologiei o desemnează ca fiind ştiinţa

cercetării tehnico-economice a produselor într-o concepţie integratoare a utilităţii, a

calităţii, raportată la necesitate şi eficienţă economică şi socială. Datorită caracterului complex şi dinamic al calităţii, merceologia studiază produsele din trei puncte de vedere: tehnic, economic şi social, ce se constituie în tot atâtea domenii şi funcţii aflate în interdependenţă.

Studiul mărfurilor din punct de vedere tehnic se referă la cunoaşterea proprietăţilor diferitelor produse şi la studierea modului de reflectare în nivelul de

calitate final al factorilor de influenţă din sfera producţiei şi a distribuţiei. Acest

punct de vedere se constituie în funcţia tehnică a merceologiei care permite

influenţarea ofertei de produse şi servicii în sensul corelării acesteia cu principalele

cerinţe de calitate solicitate de consumatori.

Studiul din punct de vedere economic şi respectiv functia economică apare din

necesitatea studierii implicaţiilor economice a nivelului de calitate atat la producător cât şi la beneficiar (cheltuieli de producţie, întreţinere, funcţionare, etc.). Problema cheie o reprezintă optimizarea calităţii mărfurilor în funcţie de costurile ocazionate de asigurarea acesteia. Una dintre cele mai actuale preocupări ale merceologiei o constituie optimizarea gamei sortimentale de produse şi servicii funcţie de criterii economice şi sociale deopotrivă.

Studiul din punct de vedere social presupune cercetarea proprietăţilor care

influenţează starea de sănătate a consumatorilor, nivelul de cultură şi civilizaţie,

gusturile şi preferinţele, dar înglobează şi aspectele privind studierea gradului de

poluare şi respectiv de protecţie a mediului înconjurător. Aplicarea în practică, în

beneficiul consumatorilor, a acestor cunoştinţe, conferă merceologiei şi o funcţie

socială.

Astfel se poate afirma ca merceologia studiază probleme şi fenomene

specifice diferitelor sortimente de mărfuri, pe întreg circuitul tehnico-economic al

acestora: producător – comerţ – consumator – mediul ambiant. Se studiază astfel

aspecte referitoare la clasificarea, codificarea, standardizarea, omologarea, recepţia

calitativă şi cantitativă, păstrarea, depozitarea, transportul, modul de comportare a

mărfurilor la consumator, efectele asupra mediului. Informaţiile referitoare la

mărfuri au dublu sens (de la producător la consumator şi invers) şi privesc atât

evoluţia temporală cât şi spaţială a calităţii acestora.

Partea din merceologie care se referă la studiul calităţii şi care tinde în

prezent să se desprindă ca o nouă ştiinţă, se numeste calitologie. Există de altfel şi

alte domenii de studiu distincte care tind să se desprindă de disciplina de sine stătătoare, cum sunt calimetria (măsurarea şi estimarea calităţii) sau senzorica (studiul mărfurilor prin intermediul simţurilor), dar care împreuna nu contrazic caracterul sintetic, complex şi dinamic al merceologiei ca ştiinţă.

Problemele calităţii produselor şi serviciilor sunt studiate şi în legătura cu

importanţa funcţiei calităţii în managementul firmei, ca instrument al strategiei

comerciale.

2. MERCEOLOGIA – ETAPE ÎN EVOLUŢIE ŞI PERSPECTIVE

Preocupări în domeniul studierii mărfurilor şi proprietăţilor acestora au existat din cele mai vechi timpuri. Se pot face astfel referiri la măsurători, norme, la grecii antici, la existenţa unor preocupări şi chiar lucrări în epoca romana, cu referire la proprietaţi utile sau estetice (Vitruviu), informaţii despre produse agricole (Homer) sau cosmetice (Ovidiu). Parcurgând istoria, să amintim aici că Leonardo da Vinci este de fapt precursorul şi intemeietorul metodei organoleptice în studiul mărfurilor, alte contribuţii teoretice datorându-le lui Galileo Galilei, Giordano Bruno, Albrecht Dürer, etc. Este de menţionat în ţara noastră “Descrierea Moldovei” de Dimitrie Cantemir care constituie prima descriere sistematică a solului, florei, faunei unei regiuni, şi deci, în legătură directă cu produse şi consumatori. Lui Johan Beckman (1738-1811) ii datorăm apariţia termenului de tehnologie şi elaborarea unui prim tratat ştiinţific în domeniul cercetării marfurilor, el fiind un precursor al merceologiei moderne. Datorită dezvoltarii productiei de mărfuri, în perioada capitalistă merceologia se conturează ca ştiinţă de sine

stătătoare, îmbogaţindu-se cu noi enunturi, concepte, principii, metode.