Metodă de cercetare a științei economice

Preocuparea permanenta a omului,manifestata de-a lungul timpului,de a utiliza resursele in cea mai adecvata forma,de a concepe si realiza in mod eficient raportul dintre resurse si nevoi,de a prognoza evolutia acestui raport si de a gasi caile optimizarii sale s-a concretizat in conturarea unor idei concrete,veridice despre toate aceste probleme,care treptat s-au dezvoltat si perfectionat,devenind un sistem inchegat de cunostinte-stiinta economica.

De la debutul sau in secolul al XVIII-lea si pana in zilele noastre,stiinta economica a fost controversata din punct de vedere metodologic.Chiar si in perioada sa de maxim prestigiu(prima jumatate a secolului al XIX-lea) au existat sceptici.Teoria economica este,de buna seama,o stiinta aparte.Multe dintre premisele ei sunt platitudini de genul:indivizii sunt capabili sa isi ordoneze preferential optiunile;sau:indivizii prefera sa aiba mai multe bunuri decat mai putine;sau:indivizii aleg acea optiune pe care o prefera tuturor celorlalte.Alte premise sunt simplificarile de felul:marfurile sunt infinit divizibile;sau:indivizii sunt perfect informati.

Independent de “criza” pe care o traverseaza stiinta economica,mai exista importante ratiuni teoretice pentru actuala sporire a interesului fata de problemele ei metodologice.In ultima vreme,nu doar economistii ci si antropologii,politologii,psihologii sociali si sociologii,influentati de economisti,au argumentat ca “abordarea aconomica” este singura legitima sau fluctuoasa in studiul comportamentului uman.Au argumentat,altfel spus,ca teoria economica este modelul pe care ar trebui sa il urmeze toti specialistii in stiinte sociale.

Este,fireste,o ironie faptul ca diversi economisti si alti specialisti in stiinte sociale au emis pretentii ample privind valabilitatea universala a punctului de vedere econmomic in studiul comportamentului uman,tocmai intr-o vreme cand atat de multi economisti exprimau indoieli fata de propria lor disciplina.Mai exista,insa,si un alt aspect ironic,de care se leaga o alta ratiune teoretica a cresterii interesului pentru metodologia economica.In aceeasi perioada in care se formulau pretentii inalte in favoarea abordarii economice a comportamentului uman,specialistii in psihologia cunoasterii si economistii,impresionati de cercetarile acestora,supuneau tezele fundamentale ale economiei moderne dominante unei riguroase testari psihologice.Rezultatrele,desi inca ambigue,pun sub semnul intrebarii multe din aceste teze.

In fine,exista si ratiuni speciale ale intersului crescand al filosofilor pentru metodologia stiintei economice.Filosofii contemporani au devenit sceptici in privinta “intelepciunii” mostenite de la filosofia stiintelor,dobandind convingerea ca se pot invata multe despre cum trebuie sa se faca stiinta din studierea modului in care se face stiinta in realitate.

Resuscitarea interesului pentru metodologia economica survine dupa decenii in care acest domeniu tematic a fost in genere ignorat de filosofi,in timp ce eforturile economistilor-in multe cazuri remarcabile-au fost sporadice si,adesea,pe cat de filosofice,pe atat de polemice.

La aparitia teoriei economice se considera ca obiectul ei este studierea bogatiei.Adam Smith isi propunea sa explice in lucrarea sa fundamentata in ce consta cauza imbogatirii natiunilor,iar J. B. Say,in al sau “Tratat de economie politica”,arata “cum se formeaza,se distribuie si se consuma avutia”.Astfel,teoria economica era definita prin obiectul ei,asa cum este o stiinta a plantelor,a pamantului,a astrelor.

Karl Marx defineste obiectul economiei politice,respectiv al teoriei economice,ca fiind studiul relatiilor economice ce se stabilesc intre oameni in legatura cu productia,repartitia,schimbul si c onsumul bunurilor materiale pe diferite trepte ale dezvoltarii sociale.

Marginalistii au definit teoria economica drept stiinta de schimb pe piata,avand ca oboiect de studiu fundamentele schimbului.Din schimb apare un pret si,astfel,din stiinta bogatiei,teoria economica devine stiinta schimbului,a pretului.Ca sfera de cuprindere,e considerat de domeniul economic tot ceea ce poate fi exprimat prin pret,formarea preturilor si studiul diferitelor piete constituind problema centrala a stiintei economice.

Scoala neomarginalista defineste teoria economica drept stiinta a optiunilor eficiente.Se pleaca de la considerentul ca nevoile sunt nelimitate,iar resursele limitate,rezultand necesitatea alegerii.In conditiile unor restrictii,prin optiune se urmareste maximizarea productiei,a profitului cu satisfacerea nevoilor de consum.Producatorul alege,in legatura cu factorii de productie,combinarea cea mai eficienta,consumatorul-intre diferite bunuri de consum,puterea politica-intre cheltuielile pe care le poate face de la buget pentru educatie,cultura,sanatate,aparare etc.Optiunile se fac in conditiile unor restrictii si atunci se impune ajungerea la un optim al raportului dintre resurse si trebuinte.Ar fi de notat ca nu teoria economica “alege”;rolul ei este de a indica factorilor de decizie costul si implicatiile uneia sau alteia dintre optiuni.