Metode de Evaluare a Riscului de Faliment

INTRODUCERE

In conditiile economiei de piata, activitatea tuturor agentilor economici este expusa, intr-o masura mai mica sau mai mare, riscurilor generate de mecanismele pietei. Intr-o economie dezvoltata, concurentiala, riscul este evaluat, putand fi intr-o anumita masura controlat, in timp ce intr-o economie aflata in tranzitie nu se poate realiza acest lucru.

Aceasta se intampla deoarece riscurile care planeaza asupra agentului economic, banca sau firma, nu sunt numai de natura financiara, comerciala sau investitionala, ci depind in mare masura si de pozitia agentului economic pe piata, de puterea sa economico-financiara, la care se adauga si riscul survenit ca urmare a modificarilor structurale care au loc la nivel macroeconomic.

Aceste conditii au dus la acordarea unei importante sporite riscului in politicile manageriale ale agentului economic, avand in vedere strategiile elaborate de catre manageri, care depinde aproape in totalitate de abilitatea si capacitatea fiecaruia de a-si valorifica sansele, asumandu-si si un asa-zis “risc al esecului in afaceri”.In general, practica a facut necesara delimitarea intre notinea de risc si cea de incertitudine, in scopul intelegerii corecte a notiunii de risc.

CAPITOLUL I ANALIZA RISCULUI DE FALIMENT

Solvabilitatea reprezinta capacitatea intreprinderii de a face fata obligatiilor scadente care rezulta din angajamentele anterioare contractate , fie din operatii curente a caror realizare conditioneaza continuarea activitatii, fie din prelevari obligatorii.

In sistemul analizei financiar-patrimoniale, analiza aptitudinii intreprinderii de a fi solvabila si de a invinge riscul de faliment ocupa un loc central. Orice dereglare privind achitarea obligatiilor genereaza prejudicii si necesita o corectura urgenta. Totodata, echilibrul financiar este un imperativ absolut, adica nu poate fi omis sub nici o motivatie. In practica economica, se poate concepe ca o intreprindere care cunoaste o perioada mai dificila sa renunte provizoriu la unele obiective de crestere, obiective economice sau sociale. In schimb, ea nu poate renunta la asigurarea obiectivului de solvabilitate, care constituie conditia financiara de supravietuire

Aprecierea capacitatii intreprinderii de a-si regla in termen obligatiile se apreciaza nuantat in functie de conditiile concrete economico-financiare in care-si desfasoara activitatea. Astfel, o intreprindere poate avea dificultati temporare sau ocazionale determinate, de exemplu, de neacoperirea in termen a unei creante importante sau a accelerarii platilor intr-o perioada de crestere rapida a activitatii. In acest caz, dificultatile de plata apar ca o expresie a unei neconcordante de moment care nu afecteaza imaginea firmei. Solutii simple pot permite trecerea peste aceste dificultati si reinstaurarea continuitatii platilor: obtinerea de termene suplimentare din partea furnizorilor, amanarea datoriilor financiare, obtinerea de imprumuturi pe termen scurt.

Intreprinderea poate cunoaste dificultati financiare periodice, ca de exemplu intarzierea platilor in anumite momente ale anului sau in perioade de accelerare a cresterii. Chiar daca viabilitatea intreprinderii nu e pusa in pericol, imaginea sa se poate degrada datorita perturbarilor periodice.

Permanenta unor dificultati de achitare a obligatiilor este expresia unei fragilitati economice si financiare structurale. Ele pot genera restrangerea activitatii, reducerea efectivului de salariati, restructurarea sistemului de gestiune sau in cazurile foarte grave, falimentul intreprinderii.

Din complexitatea de aspecte privind riscul de faliment , esentiale pentru procesul decizional sunt urmatoarele:

-Analiza statica a riscului de faliment pe baza bilantului patrimonial;

-.Analiza riscului de faliment prin metoda scorurilor;

-.Analiza functionala a riscului de faliment;

1.1.ANALIZA STATICA A RISCULUI DE FALIMENT PE BAZA BILANTULUI PATRIMONIAL

Analiza financiar-patrimoniala este in esenta o analiza statica in care sunt prioritare valoarea si solvabilitatea intreprinderii. Acest tip de analiza a reprezentat mult timp in teoria economica singura modalitate de evaluare a riscului. Principalele instrumente operationale la care recurge analiza financiara pentru investigarea riscului de faliment sunt: fondul de rulment si ratele de solvabilitate.

1.1.1.ANALIZA FONDULUI DE RULMENT PATRIMONIAL

In acceptiunea patrimoniala, activul si pasivul sunt formate din doua mari mase:

-o masa relativ permanenta (cu o durata >1 an), formata din activul imobilizat (Ai) si capitalul permanent (CP);

-o masa mobila (cu o durata < 1 an), alcatuita din activul circulant (Ac) si obligatiile pe termen scurt (OTS).

Potrivit teoriei patrimoniale, o intreprindere este solvabila daca asigura echilibrul maselor de aceeasi durata, daca respecta urmatoarele reguli financiare:

Activ imobilizat (Ai) = Capital permanent (CP)