Metodologia gândirii economice marxiste

1. Introducere

Marxismul, sau Socialismul ştiinţific, este denumirea dată sistemului de idei elaborat iniţial de Karl Marx (1818-1883) şi Friederich Engels (1820-1895). In totalitatea lor, aceste idei formează o bază teoretică pentru lupta clasei muncitoare pentru a dobândi o formă superioară de organizare a societăţii umane, socialismul.

In timp ce concepţiile marxismului au continuat să fie dezvoltaate şi îmbogăţite de experienţa istorică a clasei muncitoare însăşi, ideile fundamentale au rămas neschimbate, oferind o fermă fundaţie a Mişcării muncitoreşti contemporane. Nici înainte şi nici după viaţa lui Marx şi Engels nu au fost elaborate teorii mai avansate, mai profunde sau superioare, mai ştiinţifice capabile să explice evoluţia societăţii şi rolul clasei muncitoare în această evoluţie. De aceea, cunoaşterea marxismului înarmează teoretic proletariatul pentru marea sarcină istorică a transformării socialiste a societăţii.

Acesta este faptul care explică atacurile permanente şi susţinute împotriva tuturor aspectelor marxismului din partea tuturor apărătorilor ordinei sociale existente, de la conservatori la fabianişti, de la pastori iezuiţi la profesori universitari. De la atacurile cele mai insignifiante până la însăşi faptul că ele continuă şi în ciuda faptului că fiecare din autorii acestor atacuri pretinde a fi “lichidat” marxismul, gânditorii Mişcării muncitoreşti pot deduce două lucruri: întâi, că apărătorii capitalismului recunosc în marxism cea mai serioasă ameninţare a sistemului lor şi implicit atestă adevărul pe care marxismul îl exprimă, în pofida încercărilor lor de a-l defăima. In al doilea rând: că departe de a dispare sub mormanul de abuzuri, trăncă-neala despre ‘abuzuri’ şi denaturările flagrante, teoriile lui Marx şi Engels, câştigă teren în mod constant, în special în rândurile active ale Mişcării muncitoreşti; sub influenţa adâncirii crizei capitalismului, un număr tot mai mare de muncitori se străduiesc să descopere adevărata natură a forţelor care determină modul lor de viaţă, pentru a fi în stare ca în mod conştient să-şi modeleze propriul lor destin.

Teoriile marxismului înzestrează muncitorul care gândeşte cu o asemenea înţelegere – o călăuză capabilă să-l conducă în labirintul confuz al evenimentelor, al proceselor complexe ale societăţii, ale economiei, ale luptei de clasă şi politicii. Inzestrat cu această sabie, muncitorul poate tăia ‘nodul gordian’ care-l fac – pe el şi clasa căreia îi aparţine -- să se poticnească la cel mai mic obstacol care-i iese în cale, ignoranţa.

Acest ‘nod gordian’ este constituit de reprezentanţii plătiţi ai claselor conducătoare cu scopul de a discredita marxismul în ochii clasei muncitoare. Este datoria fiecărui activist al Mişcării muncitoreşti de a-şi însuşi teoriile lui Marx şi Engels, ca o condiţie esenţială pentru a clădi o societate a clasei muncitoare.

In lupta pentru a cuceri şi înţelege aceste teorii există şi obstacole, mai dificile decît a descifra mâzgălelile unor erudiţi. Un bărbat sau o femeie care trebuie să lucreze ore îndelungate, care nu s-a putut bucura de privilegiul unei educaţii decente şi -- ca atare – nu are obişnuinţa de a citi, va încerca unele dificultatăţi de a absorbi unele idei mai complexe, mai ales la început. Totuşi, trebuie ţinut seama că Marx şi Engels au scris pentru muncitori şi nu pentru “deştepţi” şi oameni aparţinând clasei mijlocii. “Orice început este greu”, indiferent despre ce ştiinţă este vorba. Marxismul este o ştiinţă şi de aceea cere mult în special de la începători. Dar fiecare muncitor care este activ în sindicate sau partid muncitoresc ştie că nimic nu este preţios dacă este obţinut fără o anumită luptă şi sacrificiu. Acest articol se adresează în primul rând activiştilor din mişcarea muncitorească. Muncitorilor activi care sunt pregătiţi să persevereze, li se poate face o singură promisiune: după efortul initial pentru a se obişnui cu idei noi şi mai puţin folosite, teoriile marxismului se vor dovedi a fi simple, directe. Mai mult – şi asta trebuie subliniat – muncitorul care va dobândi, prin efort, înţelegerea marxismului, va deveni un teoretician mai bun decât majoritatea studenţi-lor, tocmai pentru că el va absorbi ideile nu abstract ci concret, bazat pe propria lui viaţă şi experienţă de muncă.

Toate clasele exploatatoare încearcă să-şi justifice moral dominaţia lor de clasă, prezentându-se ca fiind forma naturală, cea mai înaltă de dezvoltare socială, ascunzând în mod deliberat caracterul ei exploatator, ascunzând sau deformând adevărul. Capitaliştii zilelor noastre, prin lefegiii şi lingăii lor profesionişti, au elaborat şi dezvoltat o întreagă nouă filozofie şi moralitate pentru a-şi justifica poziţia lor conducătoare în societate.