Micro și Macroeconomia

1.Microeconomie

Microeconomia consta in procesele, fatele, actele si comportamentele participantilor individuali la activitatea economica (firme, gospodarii familiale, administratii, banci, institutii financiare, menaje, etc.).

Microeconomia nu se limiteaza numai la comportamente individuale separate, ci se refera si la interactiunile dintre participantii la activitati economice in termeni de echilibru partial sau de echilibru general.

Microeconomia reprezinta nivelul de structurare a activitatilor economice, constand din procesele, faptele, actele si comportamentele participantilor individuali la fluxurile economice si este caracterizata ca parte componenta a stiintei economice care studiaza aceste lucruri privind modul cum se iau deciziile individuale intr-o economie la nivelul menajului, al firmei sau al unei industrii. Ea se bazeaza pe microanaliza, iar deciziile sunt individuale; piata,cererea, oferta, pretul constituind preocupari ale microeconomiei.

In cadrul microeconomiei comportamentul producatorului individual sau al consumatorului individual este privilegiat. Pe baza acestor argumente, microeconomia explica functionarea generala a sistemului economic in ansamblul sau. Deci se ocupa de probleme la fel de importante ca cele de care se ocupa macroeconomia.

Tipul de abordare a problemelor diferentiaza microeconomia de macroeconomie si nu scara abordarii lor.

Ca principiu, microeconomia arata cum functioneaza fiecare piata, cum aleg producatorii si consumatorii si cu ce consecinte, facand analiza modului in care se formeaza preturile si a celui in care se determina cantitatile care vor fi vandute sau cumparate.

O alta caracteristica a microeconomiei este aceea ca incepe cu studiul pietei cu concurenta perfecta, stare ce exista numai atunci cand nici producatorul, nici cumparatorul nu pot influenta pretul. Acest lucru duce la negarea oricarei interventii a statului sau la reducerea acestuia la calitatea de supraveghetor insarcinat sa mentina concurenta dintre producatori.

Microeconomia este acea parte a economiei care se bazeaza pe existenta si promovarea intreprinderilor mici si mijlocii. Acestea au o serie de avantaje economice cum ar fi:

-Conducerea (managementul) este independenta, managerul fiind proprietarul firmei;

-Capitalul este asigurat de o persoana sau de cativa asociati (proprietarii firmei);

-Aria geografica de activitate de regula este locala, chiar daca piata este foarte extinsa;

-Se adapteaza foarte usor la cerintele pietii;

-Capacitate mare de inovare determinata de competitie si concurenta;

-Structura organizatorica este simpla, are cel mult trei nivele ierarhice , de aceea costurile sunt foarte scazute;

-Circulatia informatiilor se face usor;

-Resursele umane bine gestionate;

-Creeaza usor noi locuri de munca.

Stiind ca orice intreprindere reprezinta un sistem piramidal, putem spune ca intreprinderile mici si mijlocii reprezinta piramide aplatizate si au unele avantaje si dezavantaje. Din punct de vedere economic, costurile practicate sunt mai mici ceea ce le face sa devina mai rentabile (asigura comunicare directa intre conducator si executanti, apropie conducerea de productie, operativitate si rapiditate in luarea deciziilor, sistem informational fara obstacole, cheluieli mici cu salariile conducatorilor).

Ca dezavantaje ar fi:

-probleme de ansamblu greu de cuprins;

-conducatorii incarcati excesiv;

-deciziile pot avea caracter subiectiv;

-centralizare excesiva.

1.1 Piata

In economia contemporana si cea viitoare piata este si va ramane institutia centrala a vietii economice.

Piata a aparut odata cu economia de schimb, intre producatorii specializati si consumatori.

Ea s-a diversificat pe masura trecerii timpului datorita diviziunii muncii, deoarece aceasta a dus la crearea de noi si noi produse, de diferite sortimente, tipuri si dimensiuni, care au invadat piata, dand nastere si la o concurenta mai reala, bazata intr-adevar pe realitatea

costurilor sau cheltuielilor care au fost facute pentru a realiza produsele respective.

Marketingul este preocupat de piata concreta, localizabila sub aspect geografic, identificabila din punct de vedere demografic, descriptibila sub aspect juridic, politic, cultural si tehnologic, dterminabila in raport cu produsul si producatorul si masurabila cantitativ.

Putem considera ca, in sens microeconomic, exista atatea piete cate tipuri de produse individualizate exista si se tranzactioneaza:

active financiare,monetare si valutare, meserii si specializari profesionale, de consum si de capital.

Se poate considera ca piata este spatiul economic in care se intilnesc mai mult sau mai putin direct si actioneaza din interes cumparatorii si vanzatorii,

si in unele cazuri diverse de categorii de intermediari.

Piata indeplineste mai multe functii:

-este concurentiala si libera, determina prin tatonari cele mai bune preturi si cantitati de echilibru

-verifica gradul de concordanta a intentiilor de cumparare si de vanzare a agentilor economici;

-realizeaza legatura intre doua acte fundamentale, productia si consumul, separate datorita diviziunii muncii, dar si corelative pentru a-i asigura existenta, etc.

Piata este o institutie sociala, dar nu reflecta si nu regleaza interesele sociale sau comune. Piata reflecta si este purtatoarea intereselor individuale. Organizarea schimburilor dintre producatori constituie de asemenea o piata.

Fiind o institutie sociala si organizarea sa este legata de alte institutii, mentalitati si comportamente ale fiecarui popor.