Minusuri în Politica de Reglementare a Instrumentelor Financiare Derivate și Impactul lor asupra Actualei Crize Financiare Internationale

Introducere

Liberalizarea şi volatilitatea pieţelor financiare, concurenţa acerbă între diverse instituţii financiare şi diversificarea produselor oferite de acestea sunt factori care expun instituţiile financiare la noi riscuri şi provocări, necesitând inovarea continuă a modelelor, tehnicilor şi instrumentelor de gestionare a activităţii şi a riscurilor aferente, în scopul creşterii competitivităţi. Cunoaşterea, analiza şi luarea în considerare a noilor tendinţe în managementul riscurilor financiar-valutare pot oferi instituţiilor financiare opţiuni eficiente în scopul gestionării eficiente a acestora.

În ansamblul fluxurilor financiare internaţionale un loc aparte îl ocupă tranzacţiile la termen derulate pe piata instrumentelor derivate. Aceste pieţe au aparut şi s-au dezvoltat din dorinţa operatorilor economici de a diminua riscurile comerciale sau financiare din operaţiunile lor. Principalele instrumente derivate tranzactionate pe piaţa internatională sunt: contractele futures, contractele pe optiuni, contractele de swap şi alte instrumente sintetice (cap, floor sau collar). Pe lângă creşterea semnificativă a volumului pieţei internaţionale a acestor instrumente asistăm la o permanentă diversificare a acestor instrumente, prin apariţia de noi instrumente sau prin diversificarea activelor ce constituie obiectul acestor contracte. În prezent instrumentele derivate se practica pe o gama variată de active financiare sau reale cum ar fi: rata dobânzii, cursul de schimb, indicii bursieri, titluri primare, marfa etc.

În această lucrare am reunit probleme comune ale managementului riscurilor şi posibilităţile de folosire a instrumentelor financiare derivate pentru acoperirea şi dirijarea riscurilor, îmbinând aspectele de ordin teoretic cu cele practice, de calcul, de aplicare a unor modele şi de contracte derivate, am pus în evidenţă avantajele şi dezavantajele utilizării instrumentelor derivate in managementul riscului financiar.

Scopul acestei lucrari este de a surprinde principalele cerinţe şi opţiuni în gestionarea riscurilor financiar-valutare prin utilizarea instrumentelor derivate, în condiţiile în care instituţiile financiare şi de credit sunt supuse unei game largi de riscuri, iar volatilitatea este trăsătura definitorie în care aceasta opereaza.

Având în vedere caracterul uzual al instrumentelor financiare derivate de a fi utilizate în special în operaţiuni de microacoperire, considerăm că odată cu maturitatea şi stbilitatea la care a ajuns sistemul bancar românesc, precum şi experienţa din celelalte ţări est-europene unde se tranzacţionează instrumente de acest tip, este oportun momentul pentru intoducerea produselor derivate complexe pentru o mai bună administrare a riscurilor de dobândă şi de schimb valutar.

Oportunitatea tranzacţionării instrumentelor financiare derivate complexe trebuie privită prin prisma gradului de educaţie financiară a agenţilor economici, respectiv a măsurii în care ei accesează aceste produse ca instrumente de acoperire împotriva mişcărilor adverse ale parametrilor pieţei. Astfel, băncile vor trebui să se implice activ în educarea clienţilor şi implicit în forţarea creşterii cererii pentru acestea, care va induce dezvoltarea pieţelor derivate OTC.

1.Instrumente financiare derivate

1.1.Instrumente financiare derivate, noţiuni, clasificări

Un instrument financiar derivat este un contract de transfer al unui risc, a cărui valoare depinde de valoarea unui activ de bază. Activul de bază poate fi un bun, o rată de dobândă, o acţiune, un indice bursier, o deviză sau orice alt instrument tranzacţionabil stabilit între cele două părţi contractante.

Un instrument financiar derivat reprezintă un instrument financiar bazat pe performanţa mărfurilor sau instrumentelor financiare comercializate separat. Astfel, instrumentele financiare derivate reprezintă instrumente financiare cu preţuri determinate sau „derivate din” preturile altor instrumente financiare, mărfuri, cursuri de schimb, rate ale dobânzilor, indici bursieri sau alte preturi. Având în vedere suportul activ, un instrument financiar poate fi definit ca fiind acel instrument a cărui valoare se schimbă odată cu modificările survenite în rata dobânzii sau cursurile valutare. Practic, un instrument derivat reprezintă o înţelegere între două contrapartide, prin care acestea convin să transfere un activ sau o sumă de bani la sau înainte de o anumită dată viitoare, la un preţ stabilit.

Multe produse din industria minieră şi din agricultură sunt tranzacţionate pe pieţele de mărfuri de către companiile care utilizează aceste produse. De asemenea, pieţele de capital şi pieţele valutare permit consumatorilor finali să împrumute sau să dea cu împrumut fonduri sau devize. Astfel, devine posibilă încheierea unor contracte de furnizare viitoare a acestor produse sau de acordare a dreptului de cumpărare sau vânzare în viitor a acestor produse. Contractele de acest tip pot fi apoi comercializate pe pieţe diferite de cele originare. Aceste contracte sunt cunoscute sub numele de instrumente financiare derivate. În cazul instrumentelor financiare derivate, instrumentul de bază este financiar: obligaţiuni, devize sau indici ai bursei de valori. Derivatele se află în relaţie cu piaţa monetară, prin posibilitatea ca livrarea unei mărfi primare sau a unui instrument financiar derivat să existe. De exemplu, dacă un comerciant trebuie să-şi onoreze promisiunea de a livra un instrument derivat în decurs de trei luni, el va trebui, ca în decurs celor trei luni, să cumpere respectivul instrument de pe piaţa monetară. Valoarea unui instrument financiar derivat variază în funcţie de fluctuaţia preţului sau de pe piaţa monetară.