Modele de Sisteme Economice

Sistemul economic este modelul abstract care poate fi studiat prin cel puţin trei elemente fundamentale: 1)instituţiile juridice, politice şi sociale care definesc cadrul activităţii economice şi relaţiile între subiecţii economici, 2) mecanismele economice care se referă la modul de integrare a activităţilor economice, 3) mobilurile determinate ale activităţii economice şi climatul social.

Funcţiile şi mecanismul de funcţionare ale sisteului economic:

- Alocarea resurselor între posibile utilizări alternative

- Distribuirea a ceea ce s-a produs

- Asigurarea propriei existenţe în timp, adică reproducerea sistemului.

Prin mecanismul de funcţionare sistemul economic se adaptează condiţiilor concrete date, generînd în acelaşi timp premisele creării unor condiţii pe măsura creşterii complexităţii diviziunii muncii, îmbogăţirii procesului cunoaşterii şi dobîndirii de noi abilităţi legate de producţie. În adaptarea mecanismului de funcţionare la transformările ce au loc în sistemul economic, un rol însemnat revin politicilor şi strategiilor economice.

Economia de piaţă modernă se prezintă sub următoarele forme:

1. anglo-saxon, cu cea mai mare omitere faţă de intervenţia statului în economie, în viaţa înterprinderilor

2. vest-european, în special francez, cu tentă dirijistă

3. paternist de piaţă, cu elemente tradiţionale şi naţionale

4. social-de piaţă, îmbinarea exigenţelor pieţii cu armonia socială

5. nordic-european, cooperare între sectorul privat-productiv şi cel public, prestator de servicii sociale

6. orientată spre exterior, dependentă de valorificarea resurselor interne pe pieţe externe.

Sistemul economic închis sau domenial a fost o economie de subexistenţă, stăină ideii de profit, care a existat în Europa occidentală în perioada sec. V-XI, activităţile desfăşurîndu-se într-un mediu total rural. Acestei economii închise i s-a spus domenială deoarece s-a dezvoltat în jurul unor mari domenii rurale.

Sistemul economic artizanal s-a format în cadrul orînduirii de tip feudal, cu începere din sec.XV cînd s-a intensificat comerţul stimulat de capitalismul comercial şi financiar. Produsele comercializate erau oferite de mica producţie, de către gospodăriiile ţărăneşti.

Sistemul economic pur dirijist, în care toate deciziile economice în societate se iau de autorităţile centrale, de guverne, agenţii economici fiind obligaţi să execute sarcinile prevăzute de planul naţional de stat. Acest model de economie este caracterizat prin următoarele:1. o economie centralizată, în care pămîntul este colectivizat, iar capitalul naţionalizat 2. o economie unipolară, statul ordonînd direct şi autoritar ce şi cît să producă 3.o economie a calcului tehnic şi a evaluărilor administrative, pur convenţionale.

Sistemul economic socialist apare teoretic la începutul sec.XIX în Franţa sub forma ideii socialismului asociaţionist, un fel de siocietăţi pe acţiuni într-o organizare de tip autogestiune. Socialismul elaborat în Germania concepea noul sistem în 2 etape:o fază socialistă şi una cumunistă.

Exemple de regimuri de economie socialistă. Carecteristicile regimului economiei socialiste reiese din centralizarea părţii principale a mijloacelor de producţie în proprietatea publică de unde derivă:

a)prevalarea intereselor generale care justifică natura socialistă a sistemului

b)centralizarea tuturor structurilor în jurul statului

Pricipalele decizii economice în majoritatea cazurilor aparţin statului.

Exemplul sovietic.Rusia, ţara cu cel mai întins teritoriu a trecut la dezvoltarea mai rapidă abia în sec. XIX. În timpul primului război mondial, ţarismul a fost răsturnat şi s-a proclamat republică. În 1917 ia fiinţă Uniunea Sovietică. S-a pornit de la o situaţie economică grea, dar ca urmare a unei susţinute industrializări şi a unei colectivizări forţate a agriculturii, chiar şi în condiţiile izolării de restul lumii, în URSS au fost obţinute rezultate remarcabile. În anii 80 industria sovietică deţinea 20 % din producţia industrială mondială.Ca urmare a războiului rece economie ei a avut de suferit, care pînă într-un sfîrşit a dus la destrămarea ei.

Exemlul chinez. La mijlocul sec. XX China adoptă un regim centralizat şi totalitar. A fost aplicat mai întîi lumii rurale. Suprimarea proprietăţii private a constituit baza socialismului. În 1966 se trece la revoluţia culturală, care pe lîngă dezordinea socială şi e conomică creată a simbolizat orientarea spre asigurarea întîietăţii colectivităţii faţă de interesele personale, o remunerare egalitară a muncii. În ultimii ani au loc mutaţii în orientarea relaţiilor economice ale Chinei spre deschiderea spre cooperare cu exterior.

Sistemul economic corporatist. Corporatismul este o doctrină economică şi social-politică răspîndită după primul război mondial. Această doctrină preconizează lichidarea sindicatelor şi înlocuirea lor cu corporaţii profesionale iar parlamentul cu o reprezentanţă naţională corporatistă.

Sistemul economic de tranziţie are în componenţa sa două sau mai multe sectoare economice. În cadrul sistemului economic de tranziţie, evoluţia economică favorizează extinderea sectorului care oferă o eficienţă economică mai mare şi restrînge sau chiar abandonează sectoarele mai puţin rentabile.

Economia naţională este cadrul principal de funcţionare a sistemului economic. Acest rol al economiei rezultă din faptul că:

- unităţile de producţie se specializează, în cadrul diviziunii economiei naţionale.

- Schimbul de activităţi între unităţile economice se realizează în forme comerciale, monetare, de credit, în proporţii mari în cadrul economiei naţionale, în moneda naţională.

- O serie de funcţii în domeniul comunicaţiilor, educaţiei, sănătăţii, asigurării infrastructurii se organizează la nivel naţional-statal.

- Sistemul economic naţional este chemat să furnizeze cadrul şi să determine conţinutul şi domeniile schimburilor dintre subsistemele economice şi mediul internaţional