Modelul lui Roy F Harrod al creșterii economice

In acest proiect am ales sa abordam “Modelul lui Harrod”, unul dintre cele mai cunoscute modele de crestere economica. La sfarsitul anilor ’30 economistul englez Roy Harrrod introduce notiunea de crestere economica Acest model a fost elaborat in anul 1939, model post-keynesian ce are ca obiectiv determinarea condiţiile necesare pentru a se realiza o creştere echilibrată. In modelul sau, Harood acorda o importanta deosebita ratei investitiilor, considerand investitiile un factor important al cresterii economice pe termen lung.

In prima parte a proiectului am prezentat relatiile dintre factorii si rezultatele procesului de crestere economica, iar apoi am explicitat modelul printr-un exemplu.

Modelul lui Roy F. Harrod al cresterii economice

Creşterea economică se derulează într-un anumit cadru spaţial şi temporal. În timp, rezultatele macroeconomice pot înregistra, sub aspect cantitativ, creşteri, stagnări şi chiar scăderi. Deci, creşterea economică nu trebuie înţeleasă ca fiind un proces liniar.

Exista mai multe opinii privind cresterea economica printre care amintim:

S.Kuznetz – “cresterea economica reprezinta sporirea capacitatii unei tari de a furniza in masura crescanda diferite bunuri economice”.

H.W.Arndt – “cresterea economica este data de cresterea venitului pe total si pe cap de locuitor”.

Apreciarea ca o economie nationala inregistreaza o crestere economica semnifica tendinta de crestere pozitiva reala.

Deasemenea, in literatura de specialitate se utilizează si noţiunile de „ creştere zero” şi „ creştere negativă”

- „crestere economica zero” defineste situatia in care rezultatele economice si populatia totala cresc in aceeasi masura, astfel incat nivelul rezultatelor pe locuitor ramane constant.

- „crestere economica negativa” sau descreşterea economică evidenţiază acea situaţie în care, pentru un anumit timp, rezultatele macroeconomice pe locuitor au o tendinţă de scădere

Inainte de cel de-al doilea razboi mondial au fost elaborate mai multe modele ale cresterii economice , dintre care si cel al lui R. F. Harrod. El considera ca, in conditiile deciziilor individuale ale agentilor economici, ar exista trei ritmuri posibile de crestere a venitului national, si anume:

1. unul, numit rata garantată, e determinat de deciziile individuale agregate şi dă satisfacţie întreprinzătorilor;

Rata garantata se exprima prin relatia:

Gw * Kr = s sau Gw =

Unde: Gw - rata garantată a venitului naţional, care oferă întreprinzătorilor satisfacţie şi care-i fac să menţină investiţiile

Kr - coeficientul necesar al capitalului care concordă cu necesităţile întreprinzătorilor;

s - rata acumulării, adică raportul dintre investiţii (I) şi venitul net.

2. altul, numit rata naturală e determinat de condiţiile fundamentale (creşterea populaţiei, inclusiv a forţei de muncă, a progresului tehnic şi a productivităţii muncii);

Rata naturala se exprima prin relatia:

sau

Unde: Gn - reprezintă rata de creştere naturală, pe care o îngăduie condiţiile fundamentale.

Aceasta este ritmul de creştere maxim permis de creşterea în forţa de muncă, acumularea de capital şi progresul tehnologic în concordanţă cu deplina folosinţă.

3. cel de-al treilea, care există în fapt şi pe care el îl numeşte rata de facto, poate fi egal cu oricare dintre celelalte două sau să nu coincidă cu nici unul dintre ele.