Modelul Proporției Factorilor de Producție și al Egalizării Prețurilor în Tările Partenere

1. Introducere

În secolele XIX şi XX, comerţul internaţional a fost marcat profund de teoria ricardiana, conducând apoi spre o extindere spre noi concepte : teoria valorilor internaţionale şi a raporturilor de schimb (”terms of trade”)a lui John Stuart Mill, perfecţionarea tehnicilor de măsurare cantitativă şi reprezentare grafică a raporturilor de schimb de către Vilfredo Pareto şi Francis Ysidoro Edgeworth, de asemenea şi iniţierea unei sinteze între teoria clasică şi cea neoclasică a preţurilor, de către Alfred Marshall.

Noile descoperiri ştiinţifice şi tehnice, precum şi dezvoltările fluxurilor internaţionale de capital , cât şi a celor de resurse umane au stabilit oarecum o independenţă faţă de dotarea naturală cu factori de producţie specifică clasicismului.

Secolul XX a adus ca noutate un climat internaţional al liberei concurenţe şi al convertibilităţii depline a banilor naţionali, absenţa restricţiilor tarifare şi netarifare sau a politicilor protecţioniste în comerţul internaţional. Au crescut schimburile economice internaţionale, interdependenţele dintre state, conducând la teorii noi, adaptate la noul climat internaţional.

Dezbaterile asupra comerţului internaţional s-au regăsit şi în perioada interbelică şi postbelică, contribuţiile teoriilor neoclasice datorându-se în principal suedezilor Eli Filip Heckscher şi Bertil Gothard Ohlin, austriacul Gottfried Haberler, americanul Paul Anthony Samuelson , canadianul Jacob Viner, româno-americanul Abba Ptachza Lerner, sau ruso-americanului Wassily Wassilievich Leontief, precum şi altor teoreticieni.

Altfel s-a concretizat modelul proporţiei factorilor şi al egalizării preţurilor între ţările participante la comerţul internaţional, model cunoscut sub numele de „HOS”.

2. Definitivarea modelului H-O-S

Modelul H-O-S s-a format pornind de la teorema Heckscher-Ohlin, căreia i s-au adus câteva completari. La originile acestei teoreme se află economistului suedez Eli Heckscher, cu articolul intitulat “The effect of foreign trade on the distribution of income”, publicat în 1919, în Ekonomisk Tidskrift

După reluarea tezelor lui Heckscher, de către Bertil Ohlin, în lucrarea Interregional and International Trade, în literatură se vorbeşte de teorema Heckscher-Ohlin.

În modelul Heckscher-Ohlin, egalizarea preţurilor factorilor de producţie este considerată doar o tendinţă. Egalizarea nu este completă, din cauza a mai multor factori, care pot neutraliza o astfel de tendinţă.În acest sens, Heckscher precizează mai întâi că egalizarea preţurilor factorilor ar fi completă doar dacă tehnicile de producţie ar rămâne aceleaşi în ambele ţări În realitate, comerţul internaţional poate modifica combinaţiile de producţie, chiar dacă în condiţii de autarhie ar fi fost identice.

Dacă, de exemplu, una din ţări se specializează în producţia bunurilor care necesită multă muncă şi puţin capital, raritatea relativă a capitalului în raport cu munca se va atenua. Aceasta poate declanşa o tendinţă de creştere a salariilor, care va incita antreprenorii să caute noi soluţii tehnologice, menite să economisească munca. Ca urmare, tendinţa de egalizare a preţurilor factorilor ar putea fi neutralizată de creşterea cererii, respectiv a preţului pentru capital, rezultată din modificarea tehnicii de producţie.

Un al doilea factor de contracarare a tendinţei de egalizare invocat de Heckscher îl reprezintă posibilitatea creşterii interne a ofertei de factor rar. Aceasta ar putea avea loc chiar în ipoteza imobilităţii internaţionale a factorilor, prin crearea lor pe plan intern (acumulare de capital etc.).Heckscher a întrevăzut posibilitatea ca ramurile generatoare de export care se dezvoltă să absoarbă factori de producţie în aceeaşi proporţie cu eliberarea lor din ramurile concurente ale importurilor, care îşi restrâng activitatea. O asemenea evoluţie ar fi de natură să împiedice orice mişcare de egalizare a preţurilor.

Concluzia teoremei Heckscher-Ohlin, referitoare la tendinţa de egalizare a preţurilor factorilor, a fost preluată de P.A.Samuelson, în două articole apărute în Economic Journal

Pentru analiza acestei tendinţe, autorul introduce o serie de ipoteze restrictive. Dintre ele, unele sunt cele luate în consideraţie de teoria clasică şi neoclasică, respectiv:

- imobilitatea internaţională a factorilor de producţie,

- identitatea funcţiilor de producţie,

- absenţa economiilor de scară;

- inelasticitatea perfectă a curbei ofertei de factori (dotarea cu factori este considerată fixă).

Pe lângă acestea, Samuelson formulează o serie de ipoteze noi, specifice modelului său:

- productivitatea marginală descrescândă a factorilor de producţie;

- costurile de producţie descrescânde;

- specializarea internaţională incompletă;

- intensitatea ireversibilă a utilizării factorilor (intensitatea utilizării factorilor de producţie este considerată diferită pentru fiecare bun).

Pe baza ipotezelor menţionate, Samuelson a elaborat două demostraţii, una geometrică şi alta algebrică , din care rezultă că schimburile comerciale internaţionale ar conduce în mod necesar, în condiţiile presupuse, la o egalizare absolută, a preţurilor factorilor de producţie la scară internaţională. Aceste concluzii corespund în întregime idealului de egalizare a şanselor, indicând condiţiile abstracte ale realizării unui echilibru armonios la nivelul global al economiei mondiale.

După completarea cu aceste demonstraţii, teorema Heckscher-Ohlin capătă denumirea de “modelul H-O-S” (Heckscher-Ohlin-Samuelson). Odată definitivat, acest model devine principalul punct de referinţă şi de inspiraţie al teoreticienilor comerţului internaţional.

Despre acest model s-au scris numeroase lucrări, din care unele îl contestă, altele îl confirmă în întregime sau parţial, tinzând la o aprofundare şi dezvoltare a lui.

Aşa cum apreciază Harry G.Johnson, “perfecţionarea modelului H-O-S constituie cea mai mare realizare a cercetării în domeniul teoriei pure a comerţului internaţional de după al doilea război mondial”