Modelul Teoriei Puterii Generale din Perspectivă Economică

Introducere în problemă

Teoria economică a religiilor este în plină expansiune, odată cu recunoasterea cvasi unanimă a impactului religiilor asupra nivelului de performantă economică. De fapt dimensiunea culturală a dinamicii economice nu a scăpat niciodată oricărui cercetător al cărui domeniu are tangentă cu economia. Initial economistii s-au aplecat asupra influentei pe care competitia si reglementările le pot avea supra calitătii ofertei de servicii religioase. Apoi s-au aplecat asupra efectelor pe care practicile si comportamentele motivate religios le pot avea asupra dezvoltării economice. Cei care au deschis calea în acest sens sunt renumitii Max Weber si Sombart Werner. Înaintea lor, Alexis de Tocqueville, analizând societatea americană identifica o legătură intimă între morala crestină protestantă si liberate.

Lucrarea mea va urma acest fir urmărind importanta dimensiunii culturale pentru acele institutii indispensabile prosperitătii unei economii libere. Cauza performantelor economice atât de diferite de la o natiune la alta nu poate fi explicată cu instrumentele teoriei economice ortodoxe.

“Neîntelegând grotescul logicii, cei mai multi economisti, chiar astăzi consideră corectă afirmatia: dezvoltarea depinde de resurse ( materiale si umane), respectiv, tautologia; dezvoltarea depinde de dezvoltare ” ( Fudulu, 2009. 24).

În mod paradoxal contributiile cele mai interesante au provenit din exteriorul stiintei economice, filozofi, sociologi, matematicieni. Acestia au produs o serie întreagă de lucrări care au relevantă pentru studiul impactului culturii asupra performantei economice. Mai mult ca oricând acestia au început să acorde o atentie deosebită studiului religiilor.

Imaginea cotidiană, care ni se oferă zilnic despre afaceri este echivalentă cu cea oferită de Discovery Channel în documentarele despre savana africană. Etica, moralitatea şi economia nu fac casă bună. Această viziune este dăunătoare şi nereală. Oriunde ne uităm imaginea omului de afaceri este cea a unui individ fără scrupule, care trăieşte din exploatarea şi înşelarea celorlalţi.

Această atitudine ostilă este adânc implantată în societatea românească la toate nivelele. În toată literatura noastră nu există cât de cât o pagină, care să privească măcar obiectiv rolul jucat de persoanele înzestrate cu capital şi cu spirit întreprinzător în dezvoltarea ţării. Motivaţia care a stat la baza muncii acestor persoane a fost considerată a nu avea nimic de a face cu morala, ci de cele mai multe ori cu simpla lăcomie.

În cazul nostru, cei drept este parţial adevărat, dar aici excepţiile nu confirmă regula. Puţini oameni care au o întreprindere oarecare subscriu cu adevărat unei asemenea viziuni, iar cei care o fac dau de obicei faliment, sau ajung în închisoare.

Probleme legate de etică, mai mici sau mai mari apar în fiecare zi, mai ales în cazul deciziilor ce trebuie luate de managerii de firme. Toţi suntem implicaţi în economie, într-un fel sau altul, chiar dacă ne dorim sau nu acest lucru; este o realitate a existenţei noastre, de aceea realităţile economiei par a ţine de cele mai multe ori de domeniul banalului. Economia nu cuprinde doar lumea mare a finanţelor din lumina reflectoarelor, sau a industriaşilor. Regulile morale, după care ne ghidăm în viaţa de zi cu zi nu pot fi diferite de cele pe care le utilizăm atunci când ne câştigăm pâinea.

Piaţa nu poate opera eficient în situaţia unui vacuum moral. Nu numai că afacerile nu se pot desfăsura fără un eşafodaj etic, dar instituţiile pieţii promovează mai eficient standardele etice, decât alte instituţii ale societăţii. Multe din aspectele tranzacţiilor economice încurajează puternic comportamentul moral. Una din caracteristicile de bază ale unei pieţe este repetitivitatea operaţiunilor. Atunci, când nu-şi respecţi obligaţiile din rea intenţie, va fi foarte greu să mai faci afaceri cu altcineva în viitor.