Modernizarea Sistemului de Asistență Socială

Obiectivul proiectului de modernizare a sistemului de asistenţă socială este de a îmbunătăţi performanţa generală a sistemului de asistenţă socială din România prin consolidarea managementului performanţei, îmbunătăţirea echităţii, îmbunătăţirea eficienţei administrative şi reducerea erorilor şi a fraudelor. Acesta este organizat în jurul a patru domenii cheie, fiecare contribuie la obiectivul de dezvoltare a proiectului (DOP): a) un management de performanţă consolidat: reforma romana de asistenţă socială este pusă în aplicare după o strategie orientată spre rezultate şi planuri de acţiune şi este susţinută printr-o monitorizare de management a performanţei şi de sisteme de evaluare; b) capitaluri proprii îmbunătăţite: ponderea fondurilor de asistenţă socială destinate celor mai sărace persoane a crescut la 45 % faţă de 37,7 % la momentul iniţial (în 2009);

c) îmbunătăţirea eficienţei administrative: reducerea costurilor administrative cu 15 % din valoarea iniţială

d) reducerea erorilor si a fraudei: programe pentru familiile cu venituri mici, pensii de invaliditate şi programele din cadrul politicii de familie s-au consolidat prin sistemele de informaţii şi de supraveghere a procedurilor de control, inclusiv detectarea erorilor şi a fraudei cu ajutorul anchetei pe bază de risc, potrivirea datelor, calitatea auditurilor de date.

Descriere proiect

Data aprobării 26-MAI-2011

Data de închidere 30-SEPT-2014

Costul total al proiectului 710.4 milioane $

Regiune Europa şi Asia Centrală

Sectorul major (%) Sănătate şi alte servicii sociale (80%)

Administraţiei publica, Lege, şi Justiţie (Serviciile publice de administratie -Alte servicii sociale) (20%)

Teme (%)

Servicii sociale de siguranţă (95%)

Categorie de mediu C

Seful echipei Tesliuc Emil Daniel

Împrumutatului / destinatarului ROMANIA

Agenţia de implementare Ministerul Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale

1. Aspecte cheie in dezvoltare şi justificarea implicarii Băncii

România are un sistem complex de protecţie socială, care a devenit mai costisitor dea lungul timpului. Sistemul include pensiile şi alte prestaţii de asigurări sociale, şomaj, asistenţă socială (transferuri de numerar), precum şi servicii de asistenţă socială. Cheltuielile pentru pensii au crescut de la 6 % la 8 % din PIB in 2007-2009, condusă mai ales de o creştere a numărului pensionarilor de invaliditate. Cheltuielile de asistenţă socială au crescut de la aproximativ 1 % din PIB în 2005 la aproape 2 % din PIB, în principal in 2009 datorită: introducerea de noi programe pronatalitate; o creştere a generozitatii, eligibilitatii in domeniul de aplicare al indemnizaţiilor de invaliditate şi a cresterii pragurilor de eligibilitate pentru programele de trei venituri testate.

România trebuie să raţionalizeze asupra cheltuielile sale pentru asistenţă socială şi sa reorienteze programele de asistenţă socială pentru atingerea scopurilor declarate. Atât în termeni absoluţi cat şi relativi, România cheltuieşte mai puţin pe protecţia socială şi asistenţa socială pe cap de locuitor decât în UE-15. În prezent, sistemul de asistenţă socială din România include multe avantaje care înlocuiesc câştigurile şi descurajeze munca şi afectează negativ rata de dependenţă. Cresterea in mod generos a alocaţiei pentru copil a contribuit la o scădere a participării forţei de muncă de către femei (20-64), cu 9 % între 2000 şi 2009, în timp ce la nivelul UE rata de participare a forţei de muncă a crescut. Cinci programe de asistenţă socială cu obiectivele pro-nataliste nu au reuşit să aibă un efect asupra ratei fertilităţii - trei dintre acestea au fost eliminate în iunie 2010. Introducerea monitorizarii bazate pe gestionarea rezultatelor ar ajuta la captarea câştigurilor în mod eficient / productiv şi ar furniza dovezi ca programele isi ating scopurile declarate.

Numărul de programe de asistenţă socială a crescut, ducand la crearea unei structuri instituţionale complexe. Un rezultat al cheltuielilor de asistenţă socială dat de către Ministerul Finanţelor Publice, în 2009 arata ca sunt 57 de programe non-contributive operate de Ministerul Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale, Administraţia Locală şi Ministerul Educaţiei, plus alte 145 de beneficii cvasi-salariale clasificate ca asistenţă socială operate de alte ministere. În ultimul deceniu, MoLFSP a fost reorganizat de a separa funcţiile de elaborare a politicilor şi de punere în aplicare prin transferarea responsabilităţilor de implementare pentru programele de asistenţă socială a trei agenţii în subordinea Ministerului: a) Agenţia Naţională pentru Prestaţii Sociale; b) Autoritatea Naţională pentru Persoanele cu handicap; şi c) agenţia Inspecţia Socială. Toate cele trei agenţii au un birou central şi birouri regionale în fiecare dintre cele 41 de judeţe. Beneficiarii de asistenţă socială pot depune cereri prin intermediul a 3000 de direcţiilor de asistenţă socială în primării, operate şi finanţate de către guvernele locale. Alte şase agenţii acopera alte zone, cum ar fi pensiile, chestiuni legate de piaţa forţei de muncă, abuz domestic, egalitatea intre sexe şi migraţia. Fragmentarea instituţională pare să împiedice elaborarea de politici eficiente, de comunicare şi punerea în aplicare.