Moneda - concept, funcții, rol

CONCEPTUL DE MONEDĂ

Moneda a constituit, din totdeauna, pentru cercetători, un subiect de controverse. De pildă, răspunzând mercantiliştilor care susţineau că moneda este un semn al bogăţiei, clasicii, prin vocea lui Stuart Mill, afirmau că nimic nu este mai semnificativ decât moneda, „simplu voal" fără influenţă asupra echilibrului economic. De asemenea, în epoca modernă, dacă aspectul monetar al celor patru mari dezechilibre (inflaţia, şomajul, deficitul bugetar şi deficitul balanţei de plăţi), cărora trebuie să le facă faţă toate ţările, este recunoscut de o manieră unanimă, o divergenţă fundamentală apare, chiar din momentul în care se examinează natura intervenţiei monedei, în aceste manifestări de instabilitate.

Într-adevăr, dacă reducem controversele la afirmaţiile extreme, două mari şcoli se opun: pentru una, fluctuaţiile în cantitatea de monedă se găsesc la originea dezechilibrelor din economie, în timp ce pentru cealaltă ele nu sunt altceva decât efecte ale acestor fenomene. Pentru partizanii primei şcoli, guvernele trebuie să utilizeze cu prioritate instrumente ale politicii monetare pentru a corecta aceste dezechilibre, în timp ce pentru partizanii celeilalte şcoli, politica monetară nu trebuie să servească ca vârf de lance în cadrul politicii economice.

Apariţia monedei este rezultatul dezvoltării producţiei şi schimbului cu care e evoluat paralel şi neîntrerupt. A intrat în existenţa socială ca element de legătură între om şi viaţa sa economică, şi, totodată, ca expresie generalizată a activităţii practice. De peste treizeci de secole de activitate şi experienţă monetară,de cercetări şi vicisitudini ample, acest instrument simplu şi omniprezent, moneda, pare a se menţine încă enigmatic, incert şi rebel.

Prin definirea monedei, majoritatea cercetătorilor au încercat şi încearcă să surprindă aspecte de esenţă, legate îndeosebi de funcţiile şi rolul său în economie. Revenirea periodică asupra definirii monedei este consecinţa transformării unor aspecte considerate nesemnificative, la un moment dat, şi neluate în considerare, în repere noi, care schimbă esenţial modul de interpretare.

Pentru a complica conceptul de monedă s-a făcut şi se face şi astăzi , de către unii cercetători, deosebirea dintre ban şi monedă, considerându-se primul ca ceva abstract, iar moneda, ca ceva concret. Alţi cercetători consideră banul ca fiind fenomenul valorii în general, iar moneda este reprezentarea acestui fenomen. După părerea noastră, fenomenul „ ban” este echivalent cu reprezentarea sa, moneda. De asemenea, în economia modernă, monedele nu sunt numai „piese de metal”, aşa cum apreciază unii economişti, iar banul nu este doar „o marfă specială”.

La ce foloseşte moneda- În mod fundamental oamenii îşi satisfac trebuinţele prin producerea de bunuri şi servicii. Crearea de monedă nu aduce beneficii directe. Dacă se dublează producţia de bunuri şi servicii, oamenii trăiesc mai bine. Dacă se dubleză cantitatea de monedă, nu înseamnă că va fi mai bine. Deci, în sens restrâns, moneda este lipsită de relevanţă.

Cu cât viaţa economică este mai activă şi afacerile comerciale şi financiare mai intense, cu atât moneda este mai solicitată.

Moneda a fost şi este un mijloc care duce spre un imens număr de scopuri. Economia modernă, îndeosebi, se foloseşte foarte mult de monedă, fluxurile ei irigând procesele economice. Ea deţine o poziţie cheie în mecanismul de funcţionare al oricărei economii naţionale şi a celei internaţionale, reflectând sintetic schimbările structurale ale acestora. Moneda a devenit indespensabilă în raporturile zilnice şi pe termen dintre oameni, agenţi economici şi economii naţionale. Economia nu poate fi despărţită de monedă, ele condiţionându-şi evoluţia şi dezvoltarea.

Aflându-se în centrul vieţii economice şi sociale, moneda, sub toate formele sale, reprezintă un instrument de utilitate permanentă pentru toţi agenţii economici. Unii cercetători atribuie monedei două însuşiri esenţiale şi anume de a reprezenta şi de a măsura orice valoare, şi au tras concluzia că orice marfă poate fi monedă. Alţi cercetători neagă calitatea de marfă a monedei, atribuindu-i numai însuşiri subiective si definind-o ca o convenţie socială, artificială. A treia categorie de carcetători prezintă moneda într-o dublă accepţiune : atât ca marfă – cu însuşiri intrinsece deosebite şi având o existenţă obiectivă – cât şi ca o creanţă asupra emitentului sau a economiei, un semn al monedei marfă, o expresie a voinţei oamenilor.

Aşa cum vom vedea, moneda marfă şi-a pierdut definitiv locul în mecanismele monetare doar de câteva decenii. În acelaşi timp, dezvoltarea vieţii economice a dat câştig de cauză şi rol preponderent monedei semn, aceasta fiind astăzi forma de existenţă a monedei. Ea apare în această calitate ca un bun indirect, reprezentând un drept de creanţă. Utilitatea sa nefiind directă, ea trebuie căutată în utilitatea bunurilor şi serviciilor ce pot fi achiziţionate. Deci, făcând abstracţie de utilitatea metalului, din care a fost confecţionată, caz în care a funcţionat ca monedă-marfă, moneda nu reprezintă nici o utilitate in sine. Prin desprinderea sistemelor monetare de aur, etalonul marfă este eliminat de la baza mecanismelor monetare, moneda nemaifiind legată de aur nici măcar teoretic. Mai mult, faptul că în prezent moneda-semn se prezintă ca singură formă vizibilă a monedei, alimentează şi mai mult părerea potrivit căreia aceasta reprezintă numai o creanţă.

Dezbaterea teoretică a acestui subiect controversat revine în actualitate. Unul din motivele acestei reveniri este că, în ciuda faptului că aurul a fost eliminat de la baza sistemelor monetare naţionale şi a celui internaţional, este departe ca el să dispară de pe scena economică. Cu toate că a încetat să fie etalon legal al valorii şi instrument al tranzacţiilor, el rămâne însă un instrument de rezervă privilegiat atât pentru particulari, cât şi pentru băncile centrale. În sistemul etalon-aur, moneda-marfă era în acelaşi timp etalon dar şi materie primă produsă în cantităţi adecvate pentru a face faţă tranzacţiilor. Astăzi însă, această condiţie nu mai este realizabilă într-o lume a schimburilor dezvoltate şi a monedei abstracte.

ROLUL ŞI FUNCŢIILE MONEDEI

Rolul monedei în viaţa economică şi socială necesită abordarea evoluţiei şi funcţiilor îndeplinite de aceasta încă din perioada circulaţiei pieselor din metale preţioase.

Trecerea economiilor de la forma preponderent naturală (bazată pe troc) la economia de schimb, concurenţială, antrenează importante modificări în rolul îndeplinit de bani în cadrul tuturor loturilor activităţii umane şi economice.

Indiferent de accepţiunea dată monedei, monedă-marfă sau monedă-semn, există o apreciere generală potrivit căreia ea îndeplineşte mai multe funcţii, accentul fiind pus potrivit epocilor şi şcolilor dominante, pe una dintre ele.

Dintre aceste funcţii atribuite monedei, mai importante sunt :

 moneda – instrument unic al tranzacţiilor ;

 moneda – etalon al valorii ;

 moneda – rezervă a valorii.