Moneda euro

1. Introducere

Nasterea monedei europene este in mod cert evenimentul financiar mondial cel mai important de la caderea sistemului Bretton Woods. Ea este o etapa importanta a constructiei europene, care se inscrie intr-un proces inceput de peste 40 de ani, o data cu crearea Comunitatii Europene a Carbunelui si Otelului (CECO), in 1951 si semnarea Tratatului de la Roma din 1957. Primele proiecte de unificare economica si monetara au vazut lumina zilei acum aproape 30 de ani; prin urmare ideea este departe de a fi noua.

Euro-ul este o evolutie si nu o revolutie. El incoroneaza o lunga pregatire a economiilor europene, cu crearea unei piete comune (in anii 60), liberalizarea miscarii de capital (1990), realizarea pietei unice in 1993 si, dupa semnarea Tratatului de la Maastricht, convergenta economiilor inspre cele mai bune performante in materie de inflatie, rata dobinzii si a deficitului.

2. Istoricul Uniunii Monetare

Incercarea Uniunii Europene de a crea o singura moneda pentru Europa, cum se spunea si in Tratatul Maastricht, a fost controversata de la inceput. De exemplu unele tari europene, cum a fost Marea Britanie, s-au temut ca acest lucru le va ameninta identitatea nationala si autoritatea guvernului.

In ciuda acestor temeri multe state membre au incercat sa indeplineasca obiectivele economice necesare unei monezi unice:

1. rata de inflatie a unei tari sa nu fie cu 1,5 mai mare decat media primelor 3 tari cu inflatia cea mai mica.

2. deficitul bugetului unei tari sa nu depaseasca 3 la suta din PIB si datoria guvernului sa nu depaseasca 60 la suta.

3. dobanda pe termen lung a unei tari sa nu fie cu 2 la suta mai mare decat media primelor trei tari cu dobanda cea mai mica

4. o tara nu trebuie sa devalorizeze moneda fata de moneda altei tari membre UE cu cel putin 2 ani inainte de UEM.

Majoritatea tarilor au gasit a fi foarte greu satisfacerea tuturor criterilor. Masurile de a reduce inflatia si dobanzile mari au dus la cresterea somajului, in timp ce eforturile de a controla deficitele guvernamentale foarte des au dus la cresterea taxelor.

Cum termenul limita pentru UEM se apropia neintelegerile cu privire la conditile limita pentru a participa cresteau. Cu toate acestea UE a decis in mai 1998 sa adopte o moneda unica (euro) pentru 11 din cele 15 tari membre incepand cu 1 ianuarie 1999. Aceasta hotarare a creat deasemenea si Banca Centrala Europeana care trebuie sa se ocupe de noua moneda si de politica monetara a UE. Tarile care au adoptat euro-ul au fost: Austria, Belgia, Finlanda, Franta, Germania, Italia, Irlanda, Luxembourg, Olanda, Spania si Portugalia.

Marea Britanie, Suedia si Danemarca satisfaceau conditile pentru a se alatura adoptiei monedei unice dar s-au decis sa nu participe. Grecia spera sa faca parte dar nu indeplinea conditiile necesare. La 1 ianuarie 1999 cele 11 tari au inceput sa foloseasca euro pentru transferuri electronice de bani si conturi dar in acelasi timp foloseau si moneda proprie pentru alte scopuri