Monedă instituție

Capitolul I. Noțiuni introductive privind moneda.

1.1. Necesitatea apariției banilor.

Banii au apărut în procesul de dezvoltare al societății , al schimbului de mărfuri, de idei și servicii dintre producători și consumatori. Banii au fost și rămân instrumentul perfect care a facilitat funcționarea economiei și au dat impuls dezvoltării societății .

La origine banii erau doar un mijloc de schimb recunoscut și acceptat de societate iar până la apriția banului această funcție de schimb a fost realizată de alte bunuri dar schimbul era îngreunat căci nu tot timpul un bun ce era nefolositor pentru unul putea fi folositor pentru altul, astfel schimbul era îngreunat.

Economia de schimb a apărut în strânsă legătură cu diviziunea socială a muncii și cu dezvoltarea societății. Astfel putem spune că moneda se află în strânsă legătură cu evoluția societății și că fără era această evoluție ar fi fost extrem de îngreunată.

În lucrarea lui Aristotel, Politica, se subliniază pentru prima dată importața banilor și legătura dintre aceștia și comerț și au fost considerați drept reyultatul extinderii schimbului și principala modalitate de schimb care a pus capăt trocului .

Moneda este o instituție deoarece caracterizează un sistem de schimb particular regăsit în cadrul economiilor monetare. Moneda nu a fost inventată de un singur om, de aceea nu putem spune despre bec ca este o instituție, deși toată lumea îl folosește. Moneda a apărut ca o necesitate dar această necesitate izvorâtă de nicăieri a impus crearea unor reguli care să faciliteze utilizarea monedei, căci deși acest intrument atât de benefic economiei, se poate transforma într+o armă dacă nu cunoaște reglementările necesare pentru a putea fi folosită în siguranță.

1.2. Evoluția banilor pe teritoriul României.

Primele forme ale banului, dacă le putem numi așa, au fost banii naturali: blănurile, animalele,bucățile de meral, scoicile, sarea, semințele. Ulterior au apărut banii etalon, metalele erau folosite ca principal mijloc de schimb. Apoi s-a trecut la moneda bani, care era de asemenea din aur sau argint, dar și alte metale, dar care erau căntărite, șlefuite, bătute de o anumită formă și dimensiune și cu o anumită valoare. În final s-a ajuns la bacnote cu semnele lor specifice și emise doar de anumite bănci. Această formă a apărut ca urmare a faptului că băncile primeau monedele de aur sau alte materiale și în schimb emiteau niște bilete de bancăcare circulau în locul acelui depozit, ulterior, doar anumite bănci puteau emite astfel de bilete iar în cele din urmă, după după Primul Război Mondial, s-a încetat și această acoperire a bacnotelor în aur. Odată cu dezvoltarea tehnologică a apărut moneda scripturală care circulă prin intermediul viramentelor dar și banii electronici care nu au materialitate .

Pentru a respecta titlul acestui subcapitol se impune a face o analiză a banului în țara noastră. În România au existat tot felul de mărfuri de schimb, de bani în funcție de perioada istorică.

În perioada geto-dacilor schimburile se realizau cu ajutorul unor monede-marfă și anume: vârfuri de săgeți, lingouri, ustensile, monede-unelte (toporașe de bronz care aveau aceeași mărime și prin urmare o unitate de măsură fixă). Apoi apar inele-monedă, niște verigi de sârmă care aveau aceeași cantitate și prin urmare o valoare fixă.

Primele monede din țara noastră au fost bătute de grecii de la Marea Neagră, în cetățile Histria, Tomis și Calatis. Circulau: stateri de aur, drahma si tetradrahmele. După unificarea triburilor geto-dacice s-a început baterea propriilor monede iar odată cu cucerirea romană monedele imperiului Roman au intrat în cursul economic al spațiului Carpato-Danubiano-Pontic. În Evul Mediu a coexistat economia naturală cu cea monetară, în acea perioadă dinarul era cel mai uzitat. Este evident că sub ocupația otomană moneda noastră a fost cea a Imperiului Otoman dar cu toate acestea existau și monede bătute de domnitorii români care aveau diferite denumiri în funcție de moneda copiată.