Monedă și credit - crearea și funcționarea sistemului monetar european, trecerea la moneda unică euro

Secolul XX a fost secolul in care a aparut pe scena internationala ideea globalizarii, realitate deja intalnita in mai multe zone ale lumii, iar in cadrul acesteia, integrarea internationala. Teoretic, globalizarea permite realizarea unor forme integrationiste cat mai eficiente pentru rezolvarea unor probleme culturale, sociale, etnice si economice.

In acest context, Uniune Europeana s-a conturat si dezvoltat in deplin acord si in functie de necesitatile statelor membre, dar tinand seama de realitatile internationale.

Ideea integrarii internationale ca proces complex de folosire a interdependentelor intre economiile nationale pentru a realiza forte unice obiective de interes comun s-a conturat treptat, parcurgand un indelung proces.

Punctul de plecare al constituirii UE l-a format declaratia din martie 1950 a lui Robert Shuman, ministru de Externe al Frantei, care, plecand de la ideile pragmatice ale responsabilului francez cu planificarea reconstructiei tarii, Jean Monnet, propunea participarea Frantei si Germaniei la coordonarea comuna a industriei carbunelui si otelului din ambele tari, iar apoi la punerea bazelor unei federatii europene.

Punctul forte al viitoarei entitati europene propuse urma sa il constituie armonizarea tuturor dimensiunilor statelor membre, cat si realizarea valorilor comune de pace si prosperitate economica si sociala.

Integrarea monetara este denumirea procesului de formare a unei zone monetare, a unui spatiu in care monedele mai multor tari sunt fie legate intre ele in mod irevocabil sau fiecare moneda se leaga irevocabil de o moneda “ancora” pe baza unui anumit raport, fie monedele nationale sunt inlocuite cu o singura moneda, care va fi folosita in intreaga zona. Atat intr-un caz, cat si in celalalt, ne aflam in fata unui proces de unificare monetara.

O uniune monetara formata in acest mod trebuie sa corespunda unei zone monetare optime, intelegandu-se prin aceasta un spatiu economic care poate urma aceeasi politica monetara: tarile respective renunta la politica monetara proprie, la folosirea instrumentelor de politica monetara, in special la instrumentul “curs valutar”, in favoarea unei politici monetare si de curs comune.

Istoria integrarii monetare europene incepe deci inca din anii imediat postbelici, ca o componenta a unui proces mai amplu, avand in vedere faptul ca integrarea monetara nu reprezinta doar “un scop in sine, ci un mijloc ce poate sustine unificarea politica a Europei” (Jacques Rueff).

Ultima mare conflagratie mondiala a lasat o mare parte a Europei in ruine, aparand astfel necesitatea demararii urgente a unui proces rapid de reconstructie postbelica. Astfel, chiar inainte de finalizarea ostilitatilor, au inceput sa se contureze programe ambitioase privind noua ordine postbelica, programe ce au condus la lansarea – cu ocazia conferintelor de la Bretton Woods – a Fondului Monetar International si a Bancii Mondiale. Scopul principal al acestor demersuri a fost evitarea erorilor interbelice, coabitarea cu fenomenele de devalorizare in scopuri concurentiale, lansarea unui sistem al cursurilor de schimb fixe, care sa se modifice doar cu acordul FMI, in conditii de dezechilibre economice de fond. Participantii la aceste institutii si-au propus realizarea convertibilitatii depline a monedelor nationale pentru a contribui la consolidarea sistemului comercial multilateral. Convertibilitatea este o cerinta necesara, dar nu si suficienta pentru un comert liber si corect. O problema importanta intampinata o reprezinta lipsa de transferabilitate a excedentelor sau deficitelor balantelor comerciale, astfel ca deficitul in relatia cu o tara partenera nu poate fi compensat cu excedentul rezultat din relatia cu o alta tara, nefunctionand un mecanism oficial de compensare multilaterala si neexistand piete valutare functionale, atata timp cat monedele tarilor participante nu erau conversibile. Toate tarile europene urmareau sa obtina excedente in aur, dolari, sau alta valuta convertibila in dolari.