Monedă și Credit - Riscuri în Activitatea de Creditare

Riscuri în activitatea de credit

A înţelege şi a gestiona riscul reprezintă cheia succesului în tranzacţiile de pe piaţa monetară si valutară.Fiecărui avantaj îi corespunde un anumit risc.

Pe pieţele financiare riscul poate îmbrăca mai multe forme.În ultimii ani, băncile şi băncile centrale au alocat tot mai mulţi bani şi timp în încercarea de a înţelege mai bine natura riscurilor financiare.

Istoria pieţelor financiare este plină de exemple ale unor companii – sau chiar ale unor întregi sectoare ale economiilor ale unor ţări – care au fost eliminate din afaceri tocmai din cauza inabilităţii lor de a gestiona eficient riscurile.Unele dintre cele mai faimoase exemple în acest sens includ cazul Barings Bank, care a căzut în 1995, sectorul de economii şi împrumuturi din SUA, care a fost devatat în anii 1980, şi Banca Herstatt, al cărei faliment, în 1974, aproape că a determinat o frână pe pieţele financiare globale.

Instituşiile financiare care tranzacşionează pe pieţele financiare trebuie să dispnă de un set de politici de acoperire a riscului, elaborat de comitetul de directori. În plus, instituţiile pot dispune de sisteme de control al riscului, care pot măsura şi agrega riscurile implicate de traderi în cadrul tuturor operaţiunilor bancare de tranzacţionare. Băncile care nu dispun de astfel de mijloace în funcţiune riscă să li se revoce licenţa de funcţionare de către banca centrală, cea care monitorizează băncile şi sub aspectul principiilor şi sistemelor de management al riscului prezentat de acestea.

Principalele categorii de risc includ: riscul de piaţă, riscul de credit , riscul de reglementare, riscul insolvabilităţii şi riscul lipsei de lichidităţi.

Tipuri de riscuri

Riscul de piaţă

Riscul de piaţă este riscul ca poziţiile preluate de o bancă în cadrul operaţiunilor sale de tranzacţionare să genereze pierderi ca urmare a unor modificări survenite în ratele dobânzii sau în cursurile de schimb valutar.Mai simplu spus, riscul de piaţă este riscul ca valutele să evolueze nefavorabil, generând pierderi din poziţiile tranzacţionate.

De exemplu să presupunem că banca ABC este o bancă americană, care tranzacţionează valută. Valuta de bază a băncii ABC este USD şi toate comorile sale sunt exprimate şi evaluate în USD. Dacă banca ABC vinde 10 milioane USD către banca XYZ contra DEM, la un curs de 1,5000 , la data reglementării banca ABC primeşte 15 milioane DEM de la banca XYZ.

În cazul unei modificări a cursului de schimb USD/DEM de la 1,5000 la 1,5012, banca ABC mai poate să cumpere cu cele 15 milioane DEM numai 9.992.006 USD. Aceasta reprezintă o pierdere de 7.994 USD.

Băncile îşi evaluează frecvent tranzacţiile, de regulă pe o bază zilnică. Această activitate de evaluare a tranzacţiilor şi de calculare a profitului sau pierderii corespunzătoare este denumită marcare la piaţă (marking to market).

Aproape toate tranzacţiile financiare implică un risc de piaţă.Aceasta este o parte integrantă a tranzacţiilor financiare.Pentru ca activitatea de tranzacţionare să genereze profituri, este aproape întotdeauna necesar să se asume un risc de piaţă.

Obţinerea de profituri din tranzacţionare fără asumarea unui risc de piaţă reprezintă ceea ce se numeşte tranzacţie de arbitraj Întrucât crearea de profituri fără un risc de piaţă reprezintă o activitate foarte dorită de către traderi, aceştia au tendinţa de a profita foarte rapid de ocaziile de a realiza un arbitraj şi, în acest scop, ei monitorizează în mod constant numeroase pieţe, în căutarea unor astfel de oportunităţi.

Riscul de reglementare

Riscul de reglementare este acel risc care survine în situaţia unui schimb de plăţi nesimultane.Într-o tranzacţie valutară spot, acesta reprezintă riscul ca una dintre părţi să nu poată fi în măsură să livreze în cadrul obligaţiei sale contractuale, deşi cealaltă parte la tranzacţie a efectuat deja plata.

O astfel de situaţie survine ca rezultat al diferenţei orare dintre plăţile datorate în cadrul unei tranzacţii valutare.

În ziua de reglementare a unei tranzacţii FX între banca ABC şi banca XYZ, banca XYZ are obligaţia de a plăti băncii ABC suma de 15 milioane DEM, pentru care primeşte suma de 10 milioane USD. Problema pentru banca XYZ constă în aceea că trebuie să efectueze plata către banca ABC la Frankfurt, cu câteva ore înainte de a primi cele 10 milioane USD la New York.

Pericolul unui astfel de decalaj orar a fost clar demonstrat de cazul băncii Herstatt.Închiderea acestei bănci private, în iunie 1974, s-a produs într-o după-amiază,târziu, după ce plăţile în mărci germane fuseseră primite de Herstattt, dar înainte ca plăţile corespunzătoare în USD să fi ajuns în situaţia de a fi efectuate la New York.Acesta este motivul pentru care riscul de reglementare mai este cunoscut sub denumirea de „risc Herstatt”.