Moneda unică europeană

MONEDA UNICA EUROPEANA

1. Introducere

Revolutia monetara intruchipata de euro implica mult mai mult decat eliminarea a unsprazece monede nationale si distribuirea unor noi bancnote colorate si monede in intreaga Europa. Ea atrage dupa sine unificarea pietei commune de bunuri si serviciia Uniunii Europene, modificari structurale majore, tari grevate de imprudenta fiscala si reorganizarea politicii monetare in unele dintre cele mai avansate economii industriale ale lumii. Desi la prima vedere poate parea ca noua moneda trans-europeana va avea o mica semnificatie in afara cercurilor bancare si a celor din turism, euro a invadat de fapt aproape fiecare sector din economia mondiala, definind termenii alegerilor si dezvoltarilor politice majore si bulversand mediul international al afacerilor.

Euro este moneda nou creata a Uniunii Europene si a devenit moneda oficiala la 1 ianuarie 1999. Pana in 2002, bancnote si monede nou emise vor inlocui siling-ul austriac, francul Belgian, marca finlandeza, francul francez, marca germana, lira irlandeza, lira italiana, francul luxemburghez, guldenul olandez, escudo-ul portughez si peseta spaniola, ca moneda oficiala exclusive a celor unsprezece natiuni. Aceste tari, la care ne referim considerandu-le “zona euro”, au acum o moneda comuna, o politica moderna unica si o politica in privinta ratei de schimb. Vechile monede nationale sunt eliminate pentru totdeauna. De regula subestimate, monedele joaca un rol crucial in functionarea economiilor moderne. Ele nu numai ca servesc ca valoarea standardizata de evaluare, astfel incat noi sa avem o modalitate constanta de exprimare a valorii, dar functioneaza si ca un efficient mijloc de plata, astfel ca nu trebuie sa exprime pretul fiecarui produs sub forma de milioane de alte produse pe care ar putea fi schimbat. La fel de important, monedele servesc drept mijloc de stocare a valorii, permitandu-ne sa ne transformam avutia la distanta si sa o stocam pe perioade nedefinite de timp.

Euro indeplineste acum aceste functii esentiale pentru cea mai mare zona cu moneda unica create vreodata, o zona care se intinde de la coasta stancoasa din vestul Irlandei pana la dealurile din susul Siciliei.

Membrii Uniunii Europene: Austria, Belgia, Danemarca, Finlanda, Franta, Germania, Marea Britanie, Grecia, Irlanda, Italia, Luxemburg, Olanda, Portugalia, Spania si Suedia.

Membrii zonei monedei unice: Austria, Belgia, Finlanda, Franta, Germania, Irlanda, Italia, Luxemburg, Olanda, Portugalia si Spania.

2. Introducerea monedei unice europene – Euro

Euro nu a fost introdusa peste noapte. Ea a fost introdusa in faze distincte. Faza A a inceput din 2 mai 1998 si s-a incheiat la 1 ianuarie 1999. Ea a inceput printr-o reuniune speciala la nivel inalt a U.E., la Bruxelles, o intalnire al carei obiectiv a fost denumirea caror dintre cele 15 natiuni membre ale U.E. vor lua parte la uniunea monetara. Inaintea reuniunii la nivel inalt de la Bruxelles, alegerea participantilor la euro a reprezentat una din cele mai controversate probleme politice din europa, dominand aproape fiecare discutie referitoare la uniunea economica si moderna. Dupa ce Consiliul Europei a anuntat in cele din urma participantii calificati, in cele 8 luni ale Fazei A s-au realizat: (1) infiintarea noii Banci Centreale Europene (echivalentul European al Rezervei Federale americane);(2) ajustarile finale ale sistemelor legale nationele pentru adaptare la o noua moneda; (3) prima emisiune de bancnote si monede euro.

Faza B a inceput la 1 ianuarie 1999. Ea a debutat cu introducerea euro ca o moneda europeana oficiala in cele unsprazece tari care formeaza zona monedei unice. In cazul fazei B, euro exista numai ca “unitate de cont”, adica nu sunt distribuite banknote si monede veritabile euro.

Faza B dureaza minim trei ani si cuprinde cateva evenimente majore. Mai intai, la 1 ianuarie 1999, ministrii de finante din tarile europene au blocat in mod irevocabil ratele de schimb intre euro si cele 11 monede componente. Desi ratele de schimb bilaterale fusesera deja fizate in luna mai 1998, abia in 1999 au fost stabilite ratele de schimb ale euro.

Aceste rate se calculeaza prin compararea valorilor de schimb dintre monedele din U.E. si Monetara si dolarul american.

Faza B atrage dupa sine, de asemenea, transferal autoritatii domeniului politicii monetare catre Banca Centrala Europeana (BCE). Predecesorul BCE, institutul monetar European, a fost infiintat in 1994 si a functionat timp de 6 ani sub conducerea luiAlexandre Lamfalussy si Wim Duisenburg, pentru a stabili orientarile in baza carora va fi realizata politica moderna atunci cand va fi introdus euro.