Moneda unică europeană euro

Introducere

Revolutia monetara intruchipata de euro implica mult mai mult decat eliminarea a unsprazece monede nationale si distribuirea unor noi bancnote colorate si monede in intreaga Europa. Ea atrage dupa sine unificarea pietei commune de bunuri si serviciia Uniunii Europene, modificari structurale majore, tari grevate de imprudenta fiscala si reorganizarea politicii monetare in unele dintre cele mai avansate economii industriale ale lumii. Desi la prima vedere poate parea ca noua moneda trans-europeana va avea o mica semnificatie in afara cercurilor bancare si a celor din turism, euro a invadat de fapt aproape fiecare sector din economia mondiala, definind termenii alegerilor si dezvoltarilor politice majore si bulversand mediul international al afacerilor.

Euro este moneda nou creata a Uniunii Europene si a devenit moneda oficiala la 1 ianuarie 1999. Pana in 2002, bancnote si monede nou emise vor inlocui siling-ul austriac, francul Belgian, marca finlandeza, francul francez, marca germana, lira irlandeza, lira italiana, francul luxemburghez, guldenul olandez, escudo-ul portughez si peseta spaniola, ca moneda oficiala exclusive a celor unsprezece natiuni. Aceste tari, la care ne referim considerandu-le “zona euro”, au acum o moneda comuna, o politica moderna unica si o politica in privinta ratei de schimb. Vechile monede nationale sunt eliminate pentru totdeauna. De regula subestimate, monedele joaca un rol crucial in functionarea economiilor moderne. Ele nu numai ca servesc ca valoarea standardizata de evaluare, astfel incat noi sa avem o modalitate constanta de exprimare a valorii, dar functioneaza si ca un efficient mijloc de plata, astfel ca nu trebuie sa exprime pretul fiecarui produs sub forma de milioane de alte produse pe care ar putea fi schimbat. La fel de important, monedele servesc drept mijloc de stocare a valorii, permitandu-ne sa ne transformam avutia la distanta si sa o stocam pe perioade nedefinite de timp.

Euro indeplineste acum aceste functii esentiale pentru cea mai mare zona cu moneda unica create vreodata, o zona care se intinde de la coasta stancoasa din vestul Irlandei pana la dealurile din susul Siciliei.

Membrii Uniunii Europene: Austria, Belgia, Danemarca, Finlanda, Franta, Germania, Marea Britanie, Grecia, Irlanda, Italia, Luxemburg, Olanda, Portugalia, Spania si Suedia.

Membrii zonei monedei unice: Austria, Belgia, Finlanda, Franta, Germania, Irlanda, Italia, Luxemburg, Olanda, Portugalia si Spania.

Introducerea monedei unice europene – Euro

Euro nu a fost introdusa peste noapte. Ea a fost introdusa in faze distincte. Faza A a inceput din 2 mai 1998 si s-a incheiat la 1 ianuarie 1999. Ea a inceput printr-o reuniune speciala la nivel inalt a U.E., la Bruxelles, o intalnire al carei obiectiv a fost denumirea caror dintre cele 15 natiuni membre ale U.E. vor lua parte la uniunea monetara. Inaintea reuniunii la nivel inalt de la Bruxelles, alegerea participantilor la euro a reprezentat una din cele mai controversate probleme politice din europa, dominand aproape fiecare discutie referitoare la uniunea economica si moderna. Dupa ce Consiliul Europei a anuntat in cele din urma participantii calificati, in cele 8 luni ale Fazei A s-au realizat: (1) infiintarea noii Banci Centreale Europene (echivalentul European al Rezervei Federale americane);(2) ajustarile finale ale sistemelor legale nationele pentru adaptare la o noua moneda; (3) prima emisiune de bancnote si monede euro.

Faza B a inceput la 1 ianuarie 1999. Ea a debutat cu introducerea euro ca o moneda europeana oficiala in cele unsprazece tari care formeaza zona monedei unice. In cazul fazei B, euro exista numai ca “unitate de cont”, adica nu sunt distribuite banknote si monede veritabile euro.

Faza B dureaza minim trei ani si cuprinde cateva evenimente majore. Mai intai, la 1 ianuarie 1999, ministrii de finante din tarile europene au blocat in mod irevocabil ratele de schimb intre euro si cele 11 monede componente. Desi ratele de schimb bilaterale fusesera deja fizate in luna mai 1998, abia in 1999 au fost stabilite ratele de schimb ale euro.

Aceste rate se calculeaza prin compararea valorilor de schimb dintre monedele din U.E. si Monetara si dolarul american.

Faza B atrage dupa sine, de asemenea, transferal autoritatii domeniului politicii monetare catre Banca Centrala Europeana (BCE). Predecesorul BCE, institutul monetar European, a fost infiintat in 1994 si a functionat timp de 6 ani sub conducerea luiAlexandre Lamfalussy si Wim Duisenburg, pentru a stabili orientarile in baza carora va fi realizata politica moderna atunci cand va fi introdus euro.

Pasii importanti care au pus bazele euro

•18 aprilie 1951- semnarea tratatului de la Paris

Franta, Germania Federala, Italia, Luxemburg, Belgia si Olanda se pun de acord asupra infiintarii unei Comunitati Europene a Carbunelui si Otelului (CESC).

•martie 1957- semnarea tratatelor de la Roma

Aceste tratate, avand ca parti semnatare Belgia, Franta, Germania Federala, Italia, Luxemburg si Olanda, pun bazele Comunitatii Economice Europene (CEE) si ale Comunitatii Europene pentru Energie Nucleara (Euratom).

•decembrie 1969- summitul de la Haga

Pierre Wernon este insarcinat cu alcatuirea unui raport despre modalitati de a reduce instabilitatea cursurilor de schimb.

•octombrie 1970- publicarea raportului Werner

Raportul, care si-a luat numele dupa cel al primului ministru luxemburghez Pierre Werner, nu recomanda creearea unei monede unice europene sau infiintarea unei Banci Centrale Europene, indemnand in schimb la centralizarea politicilor macro-economice ale statelor membre, ceea ce insemna “fixarea completa si ireversibila a pritatilor si liberalizarea totala a circulatiei capitalului”.

•1971-1973 – abolirea sistemului cursurilor fixe Bretton Woods

Incepand cu momentul renuntarii la cursul fix dolar/aur in 1971, in timpul regimului presedintelui Nixon si terminand cu fluctuatiile si dezvoltarile valutare, abolirea sistemului Bretton Woods a constituit o jare lovitura data sperantelor de uniune monetara europeana

•martie 1975- creearea sistemului monetar european (SME)

Intrarea in vigoare a sistemului monetar european pe baza unei unitati monetare numita Ecu. Sistemul a fost gandit cu scopul de a stabiliza cursurile de schimb ale monedelor nationale si de a contracara inflatia.

•februarie 1986- semnarea Single European Act

Are loc semnarea Single European Act care aduce modificari Tratatului de la Roma, oficializand cooperarea dintre statele membre si incluzand sase noi domenii de competenta, printre care si cooperarea monetara.

•14 iunie 1988- liderii comisiei europene fac progrese in planificarea studiului monetar

La summitul CE de la Hanovra se ajunge, desi nu fara unele ezitari, la un acord pentru studierea posibilei cooperari mai stranse in domeniul monetar.

•1 iulie 1990- infiintarea uniunii monetare europene (UME)

Este permisa miscarea libera a capitalurilor, eliminandu-se restrictiile privind cursurile de schimb ale monedelor nationale europene.

•7 februarie 1992- semnarea tratatului de la Maastricht

Proiectul integrarii europene devine unul mai ambitios odata cu semnarea acestiu tratat care propune o data ferma si anume ianuarie 1999 ca ultim termen la care sa se produca inlocuirea monedelor nationale de catre una singura, euro.

•3 iunie 1992- danezii voteaza impotriva tratatului de la Maastricht

Autorititatile de la Bruxelles primesc cu consternare acest refuz de ratificare a tratatului.

•17 septembrie- lira sterlina este suspendata in cadrul sarpelui monetar

Marea Britanie se retrage din cadrul sarpelui monetar, potrivit caruia o moneda nationala nu poate avea variatii prea mari in raport cu celelalte monede europene, dupa scaderea lirei fata de marca germana.

•21 septembrie 1992- Franta se pronunta in favoarea tratatului de la Maastricht

Insa diferenta dintre numarul de voturi pro si contra este infima, aruncand astfel o umbra de indoiala asupra uniunii politice si monetare.

•12 ianuarie 1994- creearea Institutului Monetar European

Are loc prima intalnire a Institutului Monetar European, precursorul actualei Banci Centrale Europene (banca centrala a statelor membre ale Uniunii Monetare Europene).