Monopolul

1. Aspecte teoretice privind monopolul

1.1. Definirea monopolului

In structura oricarei economii de piata, pe langa concurenta, apare si monopolul, fie ca o replica la concurenta, fie ca o forma modificata a acesteia. In intelesul obisnuit- luat ca o replica la concurenta- o intreprindere are situatia de monopol atunci cand ea este unicul producator al unui produs omogen din ramura, in prezenta unui numar mare de cumparatori. Consecinta fundamentala este urmatoarea: pretul nu mai este stabilit, in mod exogen, prin jocul liber al fortelor pietei,ca in cazul concurentei perfecte, ci este fixat, impreuna cu volumul productiei, de insasi firma producatoare. Prin urmare, o firma pusa in situatia de a fi monopolista trebuie sa fie singura care ofera produse pe piata fara alti producatori concurenti (nationali sau straini), iar produsul sa nu fie substituibil.

Astfel, monopolul reprezinta situatia de pe piata unui anumit bun a carui oferta este asigurata de o singura persoana sau firma, produsul respectiv neavand substituenti apropiati, iar furnizorul lui dispunand de posibilitatea ingradirii accesului altor firme in ramura sau sectorul sau de activitate.

1.2. Tipuri de monopol

Luand ca criterii principale formele monopolurilor si cauzele care le dau nastere si care contribuie la dezvoltatea lor, putem distinge urmatoarele tipuri de monopol:

- Monopolul natural. Economia de scara realizata in anumite domenii contribuie la scaderea costurilor de productie intr-o masura atat de mare incat alte firme cu un volum mai redus de activitate nu ar putea ajunge la o atare performanta. In acelasi timp, in anumite domenii, nici tehnologic si nici economic nu ar fi posibila existenta mai multor intreprinderi concurente deoarece ar insemna cheltuieli prea mari de investitii. Sunt exemplele clasice privind retelele de distributie a electricitatii, gazelor si apei, retelele de termoficare, sistemele de irigatii, reteaua de cai ferate. Dublarea sau triplarea acestor retele numai din dorinta de a exista intreprinderi concurente ar fi irational din punct de vedere economic, intrucat pe de o parte, ar necesita o dublare sau triplare a volumului de investitii, iar pe de alta parte, intre aceste intreprinderi s-ar putea realiza intelegeri secrete, pentru fixarea preturilor si, in fond, problema restaurarii concurentei tot nu s-ar rezolva.

- Monopolul legal. Exista anumite produse sau sectoare de interes strategic (apararea nationala) si de interes public care trebuie sa intre sub incidenta controlului public. In aceasta privinta pot fi mentionate cele apartinand sectorului sanatatii sau celor care trebuie supuse controlului public, cum sunt, de exemplu, fabricarea si distributia unor medicamente sau substante farmaceutice (morfina) productia si comercializarea tutunului si alcoolui, precum si productia si utilizarea uranului, a izotopilor radioactivi, productia banilor, timbrelor etc.

- Monopolul tehnologic este generat in special de proprietatea asupra patentului de inventie si a dreptului de autor, ceea ce confera inventatorului sau autorului controlul exclusiv asupra noului produs sau asupra noii tehnologii intreaga perioada prevazuta de lege (15-17 ani pentru patente). De altfel orice producator de produs nou vandut pe piata dispune, o perioada, de pozitia de monopol, perioada care va dura pana cand alte firme vor veni pe piata cu produse similare sau substitubile. In conditiile contemporane, monopolul tehnologic este foarte raspandit datorita, pe de o parte, sistemului in care se desfasoara cercetarile si inovarile, iar pe de alta parte, preocuparilor de a stimula si extinde activitatea de cercetare-dezvoltare, generatorul principal al procesului de inovare.

- Monopolul asupra marcii comerciale cuprinde astazi un mare numar de produse ale industriei moderne. Imaginea produsului creata de originalitatea modelelor reinnoite la anumite intervale de timp, si garantia calitatii produselor sunt legate de marca comerciala care este unica, irepetabila si recunoscuta prin investitia facuta in reclama insistenta, prin seriozitatea si promptitudinea cu care sunt serviti clientii.

- Monopolul ca rezultat al economiilor de scara, care consta in faptul ca, daca intr-o anumita ramura de activitate s-a format o firma de mari dimensiuni, beneficiara deja a avantajelor productiei de scara, concretizate in esenta intr-un nivel redus al costurilor, este dificil sa mai patrunda si o noua intreprindere care, pentru inceput, are costuri ridicate.

Din punct de vedere al formei de proprietate, pot exista:

- monopoluri private

- monopoluri publice

- monopoluri mixte, rezultate din cooperarea primelor doua.

Din punct de vedere al ariei pe care-si desfasoara activitatea, pot exista:

- monopoluri nationale

- monopoluri transnationale.

O situatie de monopol poate exista si atunci cand mai multe firme dintr-o ramura se inteleg sa conlucreze pentru maximizarea profiturilor lor, eliminand concurenta dintre ele si comportandu-se ca si cum ar fi o singura firma. Ele vor actiona prin limitarea productiiilor lor totale la cantitatea care maximizeaza profitul ramurii. Aceste firme formeaza astfel un cartel, in cadrul caruia, fiecarui participant i se aloca o anumita cota din productia ramurii. De obicei, asemenea forme de intelegere sunt descurajate sau chiar interzise prin masurile adoptate de guverne in cadrul asa-numitelor “politici de concurenta”.

1.3. Bariere privind intrarea pe piata de monopol

Barierele de intrare pe piata pot fi fie naturale, fie create.Barierele naturale apar cel mai adesea ca rezultat al economiilor de scara. Atunci cand curba costului mediu pe termen lung are panta negativa pentru un interval mai mare al nivelului productiei, firmele mari au costuri medii semnificativ mai scazute decat firmele mici.

Un monopol natural apare atunci cand, data fiind tehnologia curenta a industriei, conditiile cererii nu permit ca mai mult de o firma sa acopere costurile, in timp ce produce la un punct minim la curbei de costuri pe termen lung. Intr-un monopol natural nu exista pret la care doua firme sa produca amandoua destul, astfel incat sa-si acopere costurile totale.

Un alt tip de bariera determinata tehnologic este costul de instalare. Daca o firma ar putea fi catapultata pe piata complet dezvoltata, ar putea fi capabila sa intre in competitie efectiva cu monopolistii existenti. Insa costul ca o noua firma sa intre pe piata, sa-si dezvolte produsele si sa stabileasca astfel de lucruri cum ar fi imaginea si reteaua de colaboratori pot fi atat de mari, incat intrarea ar putea fi neprofitabila.

Multe bariere de intrare sunt create prin actiune guvernamentala constienta si, de aceea, sunt oficial acceptate. Legile care vizeaza protectia inventiilor si inovatiilor, de exemplu, pot preveni intrarea, conferind doar detinatorului patentului unicul drept legal de a produce un produs, pentru o perioada de timp specifica.

Protectia inventiilor a condus la o batalie majora si prelungita intre natiuni, desfasurata in organizatii internationale, care incearca sa forteze conditiile pentru comert si investi incearca sa forteze conditiile pentru comert si investitii corecte. Majoritatea tarilor dezvoltate, unde se realizeaza cea mai mare parte a cercetarilor si dezvoltarii mondiale, au incercat sa-si extinda drepturile de protectie a investitiilor si la alte tari. Ei obiecteaza ca, fara profiturile temporare de monopol pe care le creaza protectia unei inventii, stimularea de a crea noi produse si noi procedee de productie ar fi slabita. Tarile mai putin dezvoltate au incercat sa mentina legi slabe sau inexistente ale protectiei inventiilor. Aceasta le permite sa produca produse noi in conditii mai competitive si sa evite astfel plata profiturilor de monopol detinatorilor drepturilor de brevet din tarile dezvoltate.

Alte bariere pot fi create de o firma sau de firme care exista deja pe piata. In cazuri extreme, teama de violenta sau de sabotaj poate stopa intrarea. Cele mai evidente bariere de acest tip sunt intalnite in productia si vanzarea de bunuri si produse ilegale, unde operarea in afara legii permite impunerea unor bariere in fata noilor intrari ilegale, dar foarte puternice. Comertul cu droguri este un exemplu curent. Dimpotriva, firmele legitime pot utiliza tactici legale care au ca scop cresterea costurilor de instalare ale unui nou venit. Exemple sunt teama de reduceri de pret, care sunt destinate impunerii de pierderi insuportabile unui nou venit, si o reclama intensa a numelor de marca.