Monopolul

În structura oricarei economii de piata, dupa cum s-a putut constata, pe lânga concurenta, apare si monopolul, fie ca o replica la concurenta, fie ca o forma modificata a acesteia. În întelesul obisnuit - luat ca o replica la concurenta - o întreprindere are

situatia de monopol atunci când ea este unicul producator al unui produs omogen din ramura, in prezenata unui numar mare de cumparatori. Consecinta fundamentala este urmatoarea: pretul nu mai este stabilit, în mod exogen, prin jocul liber al fortelor pietei, ca în cazul concurentei perfecte, ci este fixat, împreuna cu volumul productiei, de însasi firma producatoare. Prin urmare, o firma pusa în situatia de a fi monopolista trebuie sa fie singura care ofera produse pe piata fara alti producatori concurent (nationali sau straini), iar produsul sa nu fie substituibil.

In teoria economica sunt trei cauze care stau la baza pietei de monopol si care explica formele monopolului.

1. Monopolul natural

In aceasta situatie , monopolul este rezultatul concentrarii treptate a ofertei pietei in mainile unui singur producator ca urmare a fuziunilor si falimentelor care caracterizeaza piata.

Monopolul natural este o situatie caracteristica unor domenii specifice ca: industria energetica, transportul feroviar, domenii caracterizate de regula prin existenta unor costuri inalte de intrare pe piata. Ca atare aplicarea criteriului economic asupra alocarii resurselor face ca rentabilitatea sa fie obtinuta numai atunci cand oferta este sustinuta de un singur producator.In realitate, argumentele teoriei economice nu justifica intotdeauna aceasta situatie a monopolului natural. Aceasta deoarece monopolizarea unor sectoare cum ai fi producerea de energie electrica, transportul feroviar, este justificata prin considerente de interes strategic si adesea prin ratiuni predominant politice, nu neaparat economice.

2. Monopolul inovational

Este acea situatie de piata caracterizata prin aceea ca datorita unei inovatii de exceptie un singur intreprinzator, o singura firma castiga suprematia pe piata unui anumit produs. Acesta este argumentul utilizat pentru prima data de economistul austriac Joseph Schumpeter. Potrivit acestuia o inovatie exceptionala poate transforma o piata concurentiala intr-una de monopol prin eliminarea concurentilor datorita progreselor deosebite inregistrate pe planul calitatii si costurilor. Insa aceasta forma de monopol are doar caracter temporar, de vreme ce orice alta inovatie ar putea concentra productia si oferta in mainile noului intreprinzator inovator. Schumpeter arata ca pe termen lung in absenta barierelor legale administrative, mecanismul pietei va fi unul concurential (exemplu Microsoft).

3. Monopolul legal

Reflecta situatia potrivit careia oferta pe piata unui produs este concentrata la nivelul unei singure firme datorita legislatiei administrative, comerciale, fiscale pe care statul o adopta intr-un domeniu sau altul. Firma care beneficiaza de aceasta pozitie de monopol se foloseste in acest sens de o licenta, de un drept legal unic pe care statul il acorda prin lege. In aceasta situatie intrarea pe piata respectiva a altor intreprinzatori este interzisa, de unde monopolizarea legala a domeniului in cauza. Este cazul unei piete controlate.

Faptul ca monopolul inseamna concentrarea ofertei la nivelul unui singur producator atrage doua concluzii care diferentiaza piata de monopol de piata concurentiala:

- Pretul la care monopolul isi vinde produsele este cosiderat in general mai mare decat pretul acelorasi produse in conditiile unei piete concurentiale;

- Oferta monopolului este considerata in general mai mica decat oferta din aceleasi produse in conditiile unei piete concurentiale

Aceste doua concluzii i-a determinat pe economisti sa considere ca monopolul s-ar solda cu o ineficienta in alocarea resurselor, si deci cu o pierdere de bunastare care ar surveni la nivelul consumatorului.