Monopolul și formarea prețului de monopol

Monopolul

“În structura oricărei economii de piaţă, după cum s-a putut constata, pe lângă concurenţă, apare şi monopolul, fie ca o replică la concurenţă, fie ca o formă modificată a acesteia. În întelesul obişnuit – luat ca o replică la concurenţă – o întreprindere are situaţia de monopol atunci când ea este unicul producător al unui produs omogen din ramură, în prezenţa unui număr mare de cumpărători. Consecinţa fundamentală este următoarea: preţul nu mai este stabilit, în mod exogen, prin jocul liber al forţelor pieţei, ca în cazul concurenţei perfecte, ci este fixat, împreună cu volumul producţiei, de însăşi firma producătoare. Prin urmare, o firmă pusă în situaţia de a fi monopolistă trebuie să fie singura care oferă produse pe piaţă fără alţi producători concurenţi (naţionali sau străini), iar produsul să nu fie substituibil.”

Clasificarea monopolurilor

Apariţia monopolurilor are la bază mai multe cauze. Totodată, ele îmbracă mai multe forme şi au diferite roluri şi funcţii într-o economie naţională. De aceea apare necesitatea ca încă de la început să se facă o clasificare a acestora, luând ca criterii principale formele monopolurilor şi cauzele care le dau naştere şi care contribuie la dezvoltatea lor. Punerea în evidenţă a principalelor cauze ale apariţiei şi menţinerii monopolurilor într-o economie de piaţă poate consitui de altfel şi o primă explicaţie a apariţiei acestora, domeniilor în care ele se dezvoltă, precum şi formele pe care le îmbracă.

În economiile de piaţă monopolurile îmbracă diferite forme, printre care menţionăm:

a. Înţelegerile secrete între marile firme. Concentrarea producţiei şi capitalului prin acumulări şi prin cumpărări şi fuziuni de întreprinderi şi firme pe linie orizontală şi pe linie verticală are ca rezultat reducerea numărului de firme concurente. Între acestea se realizează cu mai multă uşurinţă înţelegeri secrete pentru împărţirea pieţelor, stabilirea cotelor de producţie şi a mărimii preţului de vânzare a produselor pe piaţă.

b. Monopolul natural. Economia de scară realizată în anumite domenii contribuie la scăderea costurilor de producţie într-o măsură atât de mare încât alte firme cu un volum mai redus de activitate nu ar putea ajunge la o atare performanţă. În acelaşi timp, în anumite domenii nici tehnologic şi nici economic nu ar fi posibilă existenţa mai multor întreprinderi concurente deoarece ar însemna cheltuile prea mari de investiţii. Sunt exemplele clasice privind reţelele de distribuţie a electricităţii, gazelor şi apei, reţelele de termoficare, sistemele de irigaţii, reţeaua de căi ferate. Dublarea sau triplarea acestor reţele numai din dorinţa de a exista întreprinderi concurente ar fi iraţional din punct de vedere economic, întrucât pe de o parte, ar necesita o dublare sau triplare a volumului de investiţii, iar pe de altă parte, între aceste întreprinderi s-ar putea realiza întelegeri secrete, pentru fixarea preţurilor şi, în fond, problema restaurării concurenţei tot nu s-ar rezolva.

c. Monopolul legal. Există anumite produse sau sectoare de interes strategic (apărarea naţională) şi de interes public care trebuie să intre sub incidenţa controlului public. În această privinţă pot fi menţionate cele aparţinând sectorului sănătăţii sau celor care trebuie supuse controlului public, cum sunt, de exemplu, fabricarea şi distribuţia unor medicamente sau substanţe farmaceutice (morfină) producţia şi comercializarea tutunului şi alcoolui, precum şi producţia şi utilizarea uranului, a izotopilor radioactivi, producţia banilor, timbrelor etc.

d. Monopolul tehnologic. Generat în special de proprietatea asupra patentului de invenţie şi a dreptului de autor, ceea ce conferă inventatorului sau autorului controlul exclusiv asupra noului produs sau asupra noii tehnologii întreaga perioadă prevăzută de lege (15-17 ani pentru patente) De altfel orice producător de produs nou vândut pe piaţă dispune, o perioadă, de poziţia de monopol, perioadă care va dura până când alte firme vor veni pe piaţă cu produse similare sau substitubile. În condiţiile contemporane, monopolul tehnologic este foarte răspândit datorită, pe de o parte, sistemului în care se desfăşoară cercetările şi inovările, iar pe de altă parte, preocupărilor de a stimula şi extinde activitatea de cercetare-dezvoltare, generatorul principal al procesului de inovare.

e. Monopolul asupra mărcii comerciale. Cuprinde astăzi un mare număr de produse ale industriei moderne. Imaginea produsului creată de originalitatea modelelor reînnoite la anumite intervale de timp, şi garanţia calităţii produselor sunt legate de marca comercială care este unică, irepetanbilă şi recunoscută prin investiţia făcută în reclama insistentă, prin seriozitatea şi promptitudinea cu care sunt serviţi clienţii.

f. Monopolul exercitat prin controlul asupra unor inputuri. Cum sunt energia, unele minerale ca bauxita, cuprul, staniul etc. datorită în special rarităţii acestora şi proprietăţii asupra unor zăcăminte importane.