Morala și etica în afaceri - corupția în spațiul românesc

„A fi moral nu este doar modul CORECT de a trăi,

ci este şi modul cel mai practic de a trăi.

Adevăraţii profesionişti din afaceri nu doar

vorbesc despre morală, ei TRĂIESC moral!”

(Zig Ziglar)

I. INTRODUCERE

Etica (din grecescul ēthos = datină, obicei) este una din principalele ramuri ale filosofiei şi poate fi numită ştiinţa realităţii morale; ea se ocupă cu cercetarea problemelor de ordin moral, încercând să livreze răspunsuri la întrebări precum: ce este binele/răul? cum trebuie să ne comportăm?

Kant în „Întemeierea metafizicii moravurilor” susţine că etica se fondează în împrejurul răspunului la întrebarea "Was soll ich tun?" (=ce trebuie să fac?). Când el spune astea pleacă de la premisa crasă că există o etică veritabilă, universal acceptată. Întrebarea eticii nu a fost pe atât de corect formulată de Kant, ea fiind nu "Was soll ich tun", ci "Was kann ich wissen über das was ich tun soll?" (=Ce pot sa stiu despre ce trebuie sa fac?).

Etica aplicată este formată dintr-un mănunchi de discipline care încearcă să analizeze filosofic situaţii, dileme din lumea reală. Printre aceste discipline se numără etica tehnologiei informaţiei, etica bunăstării animalelor, etica în afaceri, bioetica, etica medicală, etica mediului, etica cercetării ştiinţifice, etica în politicile publice, etica relaţiilor internaţionale, etica mijloacelor de informare.

Cum importanţa economiei în diagrama oricărei societăţi este în continuă creştere, este absolut normal să apară şi accentuarea cercetărilor din domeniul eticii în afaceri. Acestea se concentrează cu precădere asupra părţilor implicate (stakeholders) în activităţile economice desfăşurate în interiorul unei pieţe. În categoria "părţilor implicate" sunt incluse corporaţiile, clienţii acestora, furnizorii şi distribuitorii lor, acţionarii, angajaţii şi nu în ultimul rând comunitatea. Raportarea corporaţiilor la părţile implicate enumerate se face şi prin intermediul conceptului de responsabilitate socială a corporaţiilor.

Etica în afaceri sau etica afacerilor reprezintă o disciplină în cadrul eticii aplicate, care se ocupă cu analiza din punct de vedere moral a modului în care actorii economici (firmele, acţionarii, angajaţii, cumpărătorii etc.) acţionează. Ea se referă la ceea ce este corect şi ceea ce nu este corect, la a acţiona bine şi la a acţiona greşit în raporturile cu angajaţii, colegii de muncă, partenerii sau acţionarii.

În primul rând, această disciplină poate lămuri cadrul filosofic al ideii de afacere (prin care înţelegem normele şi comportamentul de afaceri, raporturile dintre entităţile care interacţionează în schimbul liber) şi al conceptelor de proprietate privată şi corporaţie (înţelegând prin aceasta întreprinderea privată, cu un statut juridic şi social, concepută în scopul obţinerii de profit). De aici pot fi degajate teorii-cadru privitoare la raportul dintre etică şi afaceri; acestea ne pot ghida mai departe în construirea unor instrumente etice utile în procesul de luare a deciziilor.

În al doilea rând, o astfel de discuţie ne poate fi de folos în încercarea de a afla în ce măsură marile dezbateri filosofice şi instrumente etice deja notorii în ţările cu tradiţie în economia de piaţă (cu precădere în mediul anglo-american) sunt relevante pentru mediul românesc de afaceri (şi, în general, pentru ţările aflate în tranzit de la economia de stat către economia de piaţă, pentru ţările aflate în proces de privatizare şi de reformă a economiei).

R. T. De George, unul dintre autorii cei mai proeminenţi în acest domeniu, defineşte etica în afaceri drept „perspectiva etică, fie implicită în comportament, fie enunţată explicit, a unei companii sau a unui individ ce face afaceri”.