Motivele și beneficiile - investițiilor străine directe

Introducere

Investiţiile internaţionale au avut un puternic impact în ultimele trei decenii asupra creşterii economice, a comerţului exterior şi structurilor productive din aproape toate ţările. În general, investiţia reprezintă orice utilizare a unui activ în calitate de capital, deci obţinerea unui profit. Cum activele sunt reale sau financiare, investiţiile la rândul lor, pot fi reale (în proprietăţi sau bunuri de capital) sau financiare (în titluri de valoare).

Investiţia reprezintă cumpărarea de proprietăţi, acţiuni, obligaţiuni sau depunerea de bani la instituţii financiare în scopul asigurării unui venit (dobândă, dividend sau chirie) şi a unei creşteri de capital. Investiţia internaţională are patru elemente caracteristice:

1. profitul – ca scop al investiţiei;

2. timpul – ca dimensiune a procesului de valorificare;

3. riscul – ca expresie a deciziei economice ;

4. caracterul de extraunitate al trazacţiilor internaţionale.

Prin prisma raportului ce se stabileşte între agentul economic emitent şi cel receptor se pot distinge investiţiile străine directe (ISD) şi cele de portofoliu.

ISD presupune: transferarea către agentul emitent al fluxului investiţional a posibilităţii de control şi decizia asupra activităţii receptorului, controlul asupra resurselor transferate revine investitorului, investiţia este făcută în afara ţării de origine a investitorului dar în interiorul companiei investitoare şi constă într-un “pachet” format din produse finite şi intermediare, capital, tehnologie, management, acces pe pieţe.

Motivele investiţiilor străine directe

O primă clasificare a motivelor se poate face în funcţie de poziţia în care se află ţara cu care CMN are legături :

a) Din punctul de vedere al ţării de origine, se urmăreşte asigurarea şi controlul surselor de aprovizionare cu materii prime, nivelul scăzut al salariilor din ţara gazdă, evitarea taxelor vamale care grevează exporturile, perspectiva de recuperare rapidă a investiţiilor, repatrierea profiturilor şi avantaje fiscale.

b) Din punctul de vedere al ţării gazdă, pe lângă sublinierea faptului că o serie de ţări în curs de dezvoltare privesc cu o oarecare teamă de pierdere a controlului, sunt destule avantaje şi efecte pozitive urmărite: compensarea insuficienţei disponibilităţilor interne de capital financiar pentru investiţii, atragerea şi integrarea statelor gazdă în reţeaua de relaţii şi instituţii internaţionale, atenuarea decalajului tehnologic, crearea de noi locuri de muncă şi formarea de cadre superior calificate, creşterea gradului de satisfacere a cererii interne de produse de calitate, facilitarea accesului pe piaţa externă sau creşterea încasărilor valutare din export.

O a doua clasificare se poate face în funcţie de tipul de activitate al CMN :

a) Activităţi orientate spre resurse. Aceste întreprinderi investesc în străinătate pentru a se asigura cu resurse specifice la un cost real mai mic decât ar putea obţine în ţara de origine, astfel încât să devină mai competitivă, iar output-ul filialelor este exportat în ţări industrializate. În general, resursele ţintite sunt: resursele fizice, muncă necalificată sau de calificare medie ieftină şi motivată şi capacitate tehnologică sau abilităţi manageriale, de marketing sau organizaţionale.

b) Activităţi orientate spre piaţă. CMN investesc într-o anume ţară sau regiune pentru a furniza bunuri şi servicii pieţelor din aceste ţări sau cele adiacente. În majoritatea cazurilor, o parte a acestor pieţe fuseseră deservite prin exporturi făcute de compania investitoare. Ele acţionează în acest sens deoarece trebuie să urmeze calea furnizorilor sau clienţilor care duce spre extern, să se adapteze la nevoile şi gusturile locale şi la capacităţile şi resursele indigene, iar în acest fel costul de producţie şi de tranzacţionare este mai mic decât în cazul furnizărilor la distanţă.