Munca, factor activ și determinant al producției

I. Introducere

Economia este știința deciziilor ce au ca scop îmbunătățirea condițiilor de viață(Prof. Univ. dr. Mircea Coșea)

Studiul acestei științe pare a fi atât de logic și de necesar încât am putea trage concluzia că toți trebuie să învățăm economie.Precum știm cu toți, economia are o gama largă de subiecte și teme ce pot fii abordate în cadrul unui studiu de caz.

În acest referat am hotărât într-un mod complet aleatoriu să vorbesc despre: Munca. Factor activ și determinant al producției.

În cadrul acestei teme se poate vorbi despre: cererea de muncă, statistici privind forța de muncă, clasificarea factorilor de producție etc.

Cultura economică a devenit absolut necesară cetățeanului de rând, este baza comportamentului său economic, fără de care nu se poate realiza ca individ într-o societate în care accesul la resurse este din ce în ce mai dificil.Metoda modernă de predare a economiei se bazează pe conștientizarea studentului asupra faptului că economia este o știință a deciziilor sociale a cărei rațiune de existență nu poate fi decât una singură: contribuția la găsirea de soluții problemelor omului în lumea contemporană, adică propriilor lui probleme.

1.1. Munca, factor activ și determinant al producției

Munca este activitatea fizică și intelectuală prin care oamenii produc bunuri economice, valorificându-și aptitudinile, cunoștiințele. Munca mai reprezintă și un factor de producție primar, originar din urmatoarele considerente:

- Prin muncă sunt creați toți ceilalți factori de producție și toate celelalte bunuri economice.

- Prin muncă sunt antrenați și ceilalți factori de producție folosiți la producția bunurilor economice. Munca este factorul active și determinant al oricărei producții, este active deoarece prin muncă are loc combinarea utilizarea și perfecționarea celorlalți factori, de asemenea este factor determinant deoarece fără muncă nu se poate produce nimic ea facilitând progresul. |munca este o activitate conștientă ce presupune un anumit grad de inteligență și dedicare scopului urmărit. Omul este sinhura resursă inepuizabilă și nelimitată. Munca este o îmbinare de efort fizic, când acesta predomină munca se numește muncă fizică, când predomină efortul intelectual se numește muncă intelectuală.

Pornind de la compoziția fizică/intelectuală, munca poate fii analizată sub 2 aspecte:

-cantitativ, munca este măsurată prin timp și număr de locuri de muncă;

-calitativ, se măsoară prin productivitate însușitile tehno-funcționale și estetice ale produselor;

1.2. Insatisfacția muncii în România

La nivel european, un studiu realizat de Fundația Europeană pentru îmbunătățirea condițiilor de muncă și viață arată că trei sferturi dintre europeni sunt mulțumiți de condițiile în care lucrează.

Unii dintre cei mai nemulțumiți de serviciul lor sunt românii, atât în ceea ce privește condițiile de lucru, cât și în privința șanselor de avansare sau a satisfacțiilor materiale. Mulți manageri au un talent deosebit în a-și face subordonații să se simtă simple mijloace de atingere a obiectivelor financiare. ”Nimeni nu este de neînlocuit” sloganul pe care îl auzim prea des, trădează tendința de a trata oamenii că pe obiecte.

De asemenea nerecunoașterea meritelor, lipsa oportunităților de promovare sau relația proastă cu șeful și sentimentul că acesta își asumă reușitele subordonaților, reprezintă cauze ale insatisfacției la locul de muncă. Dublarea volumului de muncă, fără că valoarea efortului să se regăsească în satisfacțiile materiale, este o metodă, folosită frecvent de manageri pentru reducerea costurilor, dar care generează frustrare în rândul angajaților.