Mutații în Activitatea Fondului Monetar International în Contextul Globalizării Financiare

1. Prezentare generala a Fondului Monetar International

Fondul Monetar Internaţional (FMI) este o instituţie financiară internaţională care reuneşte 186 de ţări membre. Înfiinţat în iulie 1945, în urma Conferinţei Naţiunilor Unite de la Bretton Woods (SUA), FMI are ca principale obiective promovarea cooperării monetare internaţionale, facilitarea expansiunii şi creşterii echilibrate a comerţului internaţional, promovarea stabilităţii cursurilor de schimb, furnizarea de asistenţă în scopul creării unui sistem multilateral de plăţi şi punerea la dispoziţie a resurselor sale ţărilor membre care se confruntă cu dezechilibre ale balanţei de plăţi. În atingerea acestor obiective, FMI îndeplineşte 3 funcţii principale: supraveghere, asistenţă tehnică şi creditare. De la înfiinţarea sa în decembrie 1945, scopurile urmărite de FMI au rămas neschimbate, dar operaţiunile sale, care includ supravegherea şi asistenţa financiară şi tehnică, au evoluat pentru a răspunde cerinţelor economiei mondiale în schimbare.

FMI răspunde în faţa guvernelor din ţările membre iar organismele de conducere sunt:

• Consiliul Guvernatorilor;

• Comitetul Financiar şi Monetar Internaţional;

• Consiliul Director;

În vârful structurii organizaţionale se află Consiliul Guvernatorilor, format din guvernatorii băncilor centrale sau miniştrii de finanţe din fiecare dintre cele 186 de state membre. Toţi guvernatorii se întâlnesc o dată pe an în cadrul Întâlnirii Anuale a FMI şi a Băncii Mondiale. Consiliul Director este format din 24 de membri şi conduce activităţile curente, iar directorul general al FMI este Dominique Strauss-Kahn din Franţa.

Principala funcție a FMI este de supraveghere, aceastea fiind stipulată in Articolul IV al Statutului FMI, modificat in 2007, dupa aproximativ 30 de ani. Pentru a asigura eficienta acestei funcții în contextul globalizării actuale, FMI propune o serie de masuri prin noua sa Strategie pe Termen Mediu.

In iunie 2007, cadrul de supraveghere a fost actualizat pentru prima data de la sfarsitul anilor 70 prin adoptarea Deciziei privind Supravegherea Politicilor Economice ale Tarilor Membre , aceasta vizând in principal stabilitatea externă si evaluarea riscurilor si vulnerabilitaților unei economii.

O atentie deosebita a inceput a fi acordată sectorului financiar, odata cu introducerea Programului de Evaluare a Sectorului Financiar (FSAP) si prin dezvoltarea de instrumente analitice pentru integrarea analizelor privind sectorul financiar si pietele de capital, in evaluarile macroeconomice.

FMI actualizează continuu evaluările privind tendințele economice la nivel regional și mondial. Principalele instrumente de supraveghere regională si globală sunt cele doua rapoarte semianuale, World Economic Outlook si Global Financial Stability Report. Primele consultari multilaterale cu privire la dezechilibrele mondiale, incheiate pe 7 august 2007, arată nevoia de consolidare a acestor evaluari la nivel regional si mondial. Pentru dezvoltarea in continuare a supravegherii la nivel regional, au fost luate deja unele măsuri care vizeaza modificari organizaționale, activitatea de cercetare, discutii cu privire la politicile economice si comunicare.

Asistenta tehnica oferita de FMI sprijina dezvoltarea resurselor productive ale tarilor membre, ajutandu-le sa-si formuleze politici economice si fiscale in sprijinul cresterii economice. FMI ajuta aceste tari sa-si consolideze capacitatile umane si institutionale, si sa formuleze politici macroeconomice, structurale si fiscale corespunzatoare. Asistenta tehnica reprezinta aproximativ o cincime din bugetul operational al FMI. Finantarea asistentei tehnice se face atat din resurse interne cat si externe, cele din urma reprezentand fonduri din partea donatorilor bilaterali si multilaterali.

Resursele Fondului sunt asigurate din contribuţia statelor membre, prin plata unor cote în funcţie de puterea economică a fiecărei ţări. Fiecare ţară achita cota sa la Fond în proporţie de 25% într-una dintre valutele acceptate pe plan internaţional (dolarul american, euro, yenul japonez sau lira sterlină) sau în DST, iar restul de 75% în moneda naţională. Cotele sunt revizuite la fiecare 5 ani. În luna august 2009, totalul acestor cote se ridica la aproximativ 325 de miliarde dolari SUA.

Fiecare ţară membră are un număr de voturi de bază, care se multiplică proportional cu marimea cotei de participare . Astfel, puterea de votare, precum si nivelul împrumuturilor de care poate beneficia este semnificativ determinată de contribuția financiara in cadrul FMI.