Nevoi, resurse și legea rarității

CE ESTE ECONOMIA?

"Economia este arta de a obine maximum de la viata" (George Bernard Shaw)

Sunt uzuale cel putin trei definitii concurente ale economiei. Economie se spune ca este (1) studiul alocarii bunurilor materiale pentru satisfacerea nevoilor materiale, (2) studiul sectorului de piata, si (3) studiu alocarii resurselor insuficiente pentru satisfacerea unor cereri concurente.

O ABORDARE ECONOMICA A COMPORTAMENTULUI UMAN

Oricine este de acord ca o abordare economica asuma comportamentul maximizator mai explicit si extensiv decat alte moduri de abordare, fie ca e vorba de maximizarea utilitatii sau bunei functionari a unei familii, firme, uniuni sau birou guvernamental. Mai mult, abordarea economica presupune existenta pietei, care prin diferite grade de eficienta coordoneaza actiunile diferitilor participanti - indivizi, firme si chiar natiuni- astfel incat comportamentele lor devin reciproc comparabile.

Gary S. Becker afirma ca preturile si celelalte instrumente ale pietei distribuie resursele insuficiente in cadrul unei societati si in acest fel limiteaza cererile participantilor si le coordoneaza actiunile. In abordare economica, aceste instrumene ale pietei realizeaza cea mai mare parte , daca nu toate, functiile atribuite "structurii " in teoriile sociologice.

Preferintele presupuse a fi stabile nu se refera la bunurile si serviciile pietei cum ar fi portocalele, automobilele sau ingrijirea medicala, ci la obiectele ce stau la baza bunurilor care sunt produse de fiecare familie utilizand bunuri si servicii ale pietei , propriul timp si altele . Aceste definitii de baza sunt definite dincolo de aspectele fundamentale ale vietii,ca sanatatea, prestigiul, placerea, bunatatea, si invdia, care nu se afla totdeauna intr-o relatie stabila cu bunurile si serviciile pietei.

NEVOILE

Orice analiza economica a nevoilor are ca punct de pornire faptul ca :

-Omul este produs al naturii si al societatii;

-Omul isi asigura existenta, evolutia prin consum de bunuri materiale si servicii;

-Omul devine producator(agent economic)deoarece inainte de toate este consumator

In analiza activitatii economice, ca forma specifica a realitatii, se porneste de la om si nevoile sale. Notiunea de nevoie sau de trebuinta umana desemneaza, in acceptiunea cea mai generala, sentimentul de privatiune acompaniat de dorinta de a o face sa dispara. Lipsa sau privatiunea desemneaza nevoia inca nesatisfacuta: ea naste dorinta, care este starea psihologica a celui care crede ca ii lipseste ceva. Aceasta definire a nevoii umane, foarte generala este valabila pentru ansamblul nevoilor, fie ca sunt de origine fiziologica, de ordin afectiv, intelectual sau spiritual.

Considerate uneori ca fiind determinate, conditionate, alteori doar orientate printr-o serie de factori de ordin social sau economic, nevoile umane sunt apreciate inainte de toate ca fiind rezultate sociale. Unele dintre ele sunt resimtite din motive subiective, indepartate de obiectul satisfacerii lor; acestea se refera la altceva decat la bunurile materiale, bunuri care, eventual, le sunt doar suport. Pe plan economic, sentimentul privatiunii conduce la a dori un bun material sau serviciu. Analiza economica presupune nevoile de maniera restrictiva: sunt luate in considerare doar acele nevoi care pot fi satisfacute prin cumpararea si consumarea bunurilor oferite in cantitati limitate. Cererea de bunuri economice este expresia economica a nevoilor solvabile.

Nevoile (preferintele) umane sunt doleantele, resimtirile, asteptarile oamenilor de a avea, de a fi, de a sti, de a crede, respectiv de a-si insusi bunuri, toate acestea devenind nevoi (efectiv) in functie de gradul dezvoltarii economice la un moment dat, precum si de nivelul de cultura si civilizatie al popoarelor si indivizilor. Nevoile umane apar, mai intai, sub forma doleantelor, asteptarilor, aspiratiilor oamenilor, aceastea constituind latura lor subiectiva. Intiparite in constiinta oamenilor si intrate in obiceiurile lor, ca si in traditiile de consum ale popoarelor si natiunilor, nevoile umane dobandesc caracter obiectiv. Multitudunea nevoilor umane si continua lor diversificare au facut necesare eforturi de ordonare, apreciere si clasificare a lor. Inmultirea si diversificarea nevoilor s-a intrepatruns cu dezvoltarea economico-sociala si cu tot ceea ce se numeste progres. Mai mult, civilizatia industriala a generat si genereaza numeroase nevoi de care nu este nevoie. De aceea, unii specialisti au lansat chemarea la incetinirea sau chiar oprirea cresterii unora dintre bunurile materiale care satisfac asemenea nevoi.

Nevoile sunt cerinte, conditii, proprii oamenilor ca fiinte naturale si membrii ai societatii fara satisfacerea carora ei nu pot exista. Acestea sunt percepute ca o stare dezagreabila, ca o neimplinire sau ceva ce trebuie realizat neaparat pentru a atinge o stare normala.

Nevoile exprima :

-Dorintele, aspiratiile, asteptarile si cerintele oamenilor;

-Modul de a fi,de a avea,de a stii,de a-si insusi si de a consuma bunuri;

Purtatorii nevoii sunt :indivizii, familiile, intreprinderile, locuitorii unui oras, institutiile publice si private, economia nationala,etc.

CLASIFICAREA NEVOILOR

-In functie de caracterul tridimensional al fiintei umane (biologic, social, spiritual) nevoile sunt fiziologice (hrana, locuinta, imbracaminte, etc), sociale (comunicarea), rationale/spirituale (instruire, informare);

Nevoile fiziologice sunt primele resimtite de oameni si sunt inerente fiecaruia dintre ei. De pilda, in zona temperate a Terrei, omul are nevoie, in medie de circa 3000 de calorii zilnic, el resimte nevoie unei temperaturi corporale permanente de circa 37 de grade Celsius, ca si pe cea de reproducere; altfel, cu trecerea timpului, omul ar disparea ca specie.

Nevoile sociale, de grup sunt cele resimtite de oameni, ca membri ai diferitelor sociogrupuri si care pot fi satisfacute numai prin actiunea lor conjugata.

Nevoile rationale, spiritual-psihologice decurg din trasaturile interioare ale oamenilor si devin deosebit de importante pe masura progresului in instructie, in relatiile morale, ele presupunand rationalitate, gandire elevata si viata spirituala superioara.

-In functie de natura subiectului purtator, nevoile sunt individuale (hrana) si sociale(transport)

-In functie de importanta pe care o are satisfacerea nevoii pentru existenta si progresul omului si a societatii nevoile sunt vitale(de subzistenta), complexe(superioare), de varf sau elevate(viata spirituala active)

Nevoile umane constituie motorul intregii activitati economice. Orice fiinta umana, pentru a trai si a se dezvolta, imprumuta din natura elemente utile pe care le trasforma si le inmulteste. Atata timp cat o nevoie nu este satisfacuta, oamenii reactioneaza si cauta obiectul cu care isi pot asigura satisfacerea ei . Zicala “nevoia te invata” sintetizeaza acest process specific uman. Transformate in mobiluri ale activitatii sociale, nevoile devin interese.