Noțiunea de Concentrare Economică în Dreptul Concurenței

INTRODUCERE

Una din condiţiile de bază pentru existenţa unei economii de piaţă funcţionale, alături de libertatea de mişcare a bunurilor, persoanelor, serviciilor şi capitalului, o reprezintă un mediu concurenţial nedistorsionat. Astfel, comercianţii, fie la nivel naţional, fie la nivel comunitar, trebuie să interacţioneze pe cât posibil în mod liber, fără influenţe negative din partea agenţilor puternici sau aflaţi în situaţii privilegiate, asociaţiilor de agenţi economici sau a statului. Într-o economie de piaţă funcţională, respectarea normelor privind concurenţa asigură progresul economic, apărarea interesului consumatorilor şi competitivitatea produselor şi serviciilor în cadrul economiei respective dar şi faţă de produsele de pe alte pieţe.

Mediul concurenţial poate fi afectat negativ de activităţile anticoncurenţiale care reprezintă obiectul sau efectul înţelegerilor sau a practicilor concertate între agenţii economici, de abuzul de poziţie dominantă a unor agenţi economici puternici; de asemenea, concurenţa poate fi distorsionată prin subvenţiile acordate de stat unor agenţi economici, ceea ce le creează o poziţie avantajoasă faţă de ceilalţi concurenţi pe piaţa respectivă.

Concentrarea se refera la masura în care un numar mic de firme sau grupuri de firme deţin un volum important din activitatea economica, exprimat in totalul vânzarilor, activelor sau utilizarii forţei de munca. Concentrările economice care, având ca efect crearea sau consolidarea unei poziţii dominante, conduc sau ar putea conduce la restrângerea, înlăturarea sau denaturarea semnificativă a concurenţei pe piaţa românească sau pe o parte a acesteia sunt interzise şi necesită a fi tratate şi analizate în mod corespunzător.

1. GENERALITĂŢI

Concentrarea economică se referă la situaţia în care un număr redus de agenţi economici deţine o pondere ridicată a activităţii economice - exprimată prin totalul vânzărilor, activelor sau forţei de muncă utilizate etc. - pe o anumită piaţă. Marimea acestor indicatori caracterizează gradul de concentrare economică la un moment dat.

Operaţiunile de concentrare economică, în accepţiunea art. 10 alin. (2) din Legea concurenţei nr.21/1996 cu modificǎrile şi completǎrile ulterioare, denumitǎ în continuare “lege”, se realizează prin: fuziune sau prin dobândirea controlului.

Fuziunea este combinarea a doi sau mai multor agenţi economici într-unul singur, cu scopul de a creşte eficienţa economică şi uneori de a evita concurenţa.

Controlul, în accepţiunea art. 10 alin. (1) din lege, reprezintă dreptul şi/sau posibilitatea unor agenţi economici ori persoane fizice de a exercita, direct sau indirect, o influenţă determinantă asupra unuia sau mai multor agenţi economici.

Dobândirea controlului, conform art. 10 alin. (2) lit. b) din lege, reprezintă o formă de realizare a concentrărilor economice prin care agenţi economici sau persoane fizice obţin, direct sau indirect, o influenţă determinantă asupra unuia sau mai multor agenţi economici, ori asupra unor părţi ale acestora, fie prin luare de participare la capital, fie prin cumpărare de elemente de activ, fie prin instituirea sau întărirea unei situaţii de dependenţă economică, prin contracte sau prin alte mijloace.

Elementele conceptului de dobândire a controlului sunt: subiectul, obiectul şi modalitatea de dobândire a controlului.

1. Subiectul controlului

Controlul poate fi dobândit de către:

a) un agent economic (control unic);

b) o persoană fizică, ce controlează deja, singură sau în comun, un alt agent economic (control unic);

c) doi sau mai mulţi agenţi economici acţionând în comun ori o asociaţie de agenţi economici (control în comun);

d) două sau mai multe persoane fizice acţionând în comun şi care controlează deja, fiecare în parte, cel puţin un alt agent economic (control în comun).

2. Obiectul controlului

Controlul se poate exercita asupra:

a) unuia sau mai multor agenţi economici care constituie entităţi independente (control total);

b) unor active ale agentului economic (control parţial), cum ar fi:

- una sau mai multe entităţi legale separate (filiale etc);

- subdiviziuni interne ale agentului economic (de ex: o secţie sau o unitate);

- elemente ale fondului de comerţ, cărora li se poate atribui o cifră de afaceri pe piaţă (de ex: mărci de fabrică, mărci de producţie, licenţe).

3. Modalitatea de dobândire a controlului

Formele uzuale de dobândire a controlului sunt:

a) participări la capitalul social prin achiziţionare de acţiuni (părţi sociale), inclusiv în cadrul procesului de privatizare;

b) cumpărarea de active;

c) relaţiile de dependenţă economică.

Situaţia de dependenţă economică poate fi determinată de acorduri importante de livrare pe termen lung sau mediu, încheiate de furnizori şi de clienţi, combinate cu legături structurale, care conferă o influenţă determinantă a furnizorului sau a clientului asupra partenerului. În aceste condiţii, dobândirea controlului se realizează pe baza unui număr de elemente particulare, pe fiecare caz.

Controlul direct este controlul exercitat de persoane fizice sau de agenţi economici, dobândit în mod oficial.

Controlul indirect se realizează în cazuri excepţionale, atunci când deţinătorul oficial al dreptului de control diferă de persoanele fizice sau de agenţii economici care deţin puterea reală de exercitare a influenţei determinante. Astfel de situaţii se pot întâlni atunci când o persoană fizică sau un agent economic aflată/ aflat în spatele operaţiunii foloseşte o altă persoană sau un alt agent economic (deţinătorul oficial al dreptului de control) pentru a-şi exercita de facto controlul (influenţa determinantă). Exercitarea controlului indirect se poate stabili analizând, de exemplu, sursa de finanţare, existenţa unor legături familiale etc.

Societate controlată în comun, denumită în continuare, societate în comun, este un agent economic creat sau achiziţionat de alţi agenţi economici care o controlează.

Societate (companie) - mamă este un agent economic care deţine acţiuni (părţi sociale) la o societate în comun, pe care o controlează fie prin înfiinţarea acesteia, singur sau împreună cu alţi investitori, fie ca urmare a achiziţionării de acţiuni (părţi sociale) din capitalul social al unui agent economic deja existent.

Grupul din care face parte un agent economic cuprinde:

a) toţi agenţii economici controlaţi, direct sau indirect, de agentul economic respectiv;

b) toţi agenţii economici şi/sau persoanele fizice care controlează, direct sau indirect, agentul economic respectiv;

c) toţi agenţii economici, controlaţi direct sau indirect de agenţii economici şi/sau persoanele fizice prevăzute la lit. b).