Obiectivele și funcțiile FMI

Contextul internaţional în care a fost creat Fondul Monetar Internaţional

Sistemul Monetar Internaţional poate fi definit ca un ansamblu de reguli, instrumente, organisme şi pieţe referitoare la crearea, valorificarea şi circulaţia monedelor internaţionale. Crearea unui sistem monetar internaţional trebuie privită ca expresie a interdependenţei economice dintre statele suverane, şi nu ca modalitate de a subordona sistemele monetare internaţionale. Odată creat, un sistem monetar internaţional, inclusiv organismul menit să asigure cooperarea şi să sprijine aplicarea principiilor -în cazul de faţă FMI- trebuie adaptat cerinţelor de orice fel care intervin în relaţiile economice, sociale şi politice dintre statele membre ale sistemului.

După câteva încercări pe linia cooperării sistemelor monetare naţionale, cum au fost: crearea Uniunii Latine, Conferinţa de la Genova, Blocul Aurului sau Acordul Monetar Tripartit, în iulie 1944 se pun bazele creării Sistemului Monetar Internaţional.

Între 1-22 iulie 1944 are loc la Bretton Woods, Conferinţa Monetară şi Financiară Internaţională a Naţiunilor Unite şi Asociate. S-a considerat că „pentru prima oară a fost stabilit un sistem monetar bazat pe un acord internaţional” . Baza discuţiilor pentru redactarea documentului prezentat la Bretton Woods a constituit-o Planul White şi Planul Keynes. Din confruntarea mecanismelor propuse de cele două planuri prezentate s-au preluat în declaraţia comună doar acele mecanisme care corespundeau ideilor de bază ale SUA. Pentru promovarea cooperării internaţionale în domeniul monetar şi financiar, prin acordurile încheiate la Bretton Woods, au fost înfiinţate două instituţii interguvernamentale: Fondul Monetar Internaţional şi Banca Internaţională pentru Reconstucţie şi Dezvoltare.

Cele 45 de guverne care au participat la conferinţă s-au pus de acord asupra cooperării economice şi financiare, dorind să evite reeditarea politicilor economice dezastruoase care au contribuit la marea recesiunea din anii’30. În timpul acelui deceniu, cum activitatea economică din marile ţări industriale a scăzut considerabil, guvernele au încercat să apere economiile naţionale prin creşterea restricţiilor asupra importurilor. Singurul efect obţinut a fost scăderea accelerată a comerţului mondial, a veniturilor şi creşterea şomajului. Pentru a-şi conserva rezervele de aur şi de valută, unele ţări au limitat importurile, altele şi-au devalorizat moneda naţională, au introdus restricţii elaborate asupra libertăţii cetăţenilor de a deţine valută. Aceste încercări, totuşi, s-au dovedit a fi ineficiente şi nici una dintre ţări nu a fost capabilă să menţină un nivel competitiv pe termen lung. Comerţul internaţional a intrat într-un declin accelerat. Aceeaşi soartă au avut-o rata ocupării şi nivelul de trai în majoritatea ţărilor.

Cum al Doilea Război Mondial se apropia de sfârşit, ţările aliate victorioase au luat în considerare mai multe planuri de a restabili ordinea în relaţiile internaţionale monetare, şi astfel, la Conferinţa de la Bretton Woods s-a născut Fondul Monetar Internaţional. Reprezentanţii ţărilor participante au elaborat declaraţia comună cu privire la crearea unei instituţii internaţionale cu scopul de a supraveghea sistemul monetar nou creat şi de a promova eliminarea restricţiilor valutare legate de comerţul internaţional, precum şi stabilitatea ratelor de schimb.

Rolul FMI în economia mondială şi în procesul globalizării.

FMI se plasează efectiv în centrul Sistemului Monetar Internaţional fiind interesat nu doar de problemele fiecărei ţări, ci şi de funcţionarea sistemului.

Fondul Monetar Internaţional şi-a început existenţa în decembrie 1945 când primele 29 state membre au aprobat convenţia constitutivă a acestui organism.

Acordul semnat la Bretton Woods s-a concretizat în 20 articole, constituind statutul FMI. Acesta prevede că Fondul dispune de deplină personalitate juridică, fiind un sistem de organe de conducere, cu un buget propriu şi cu un mecanism procedural de decizie şi interpretare a propriului statut.

Ţările care aderă la Fond îşi asumă o serie de obligaţii cu titlu general:

- furnizarea de date economice şi financiare necesare derulării operaţiunilor FMI;

- eliminarea restricţiilor asupra efectuării de plăţi şi transferuri pentru tranzacţii internaţionale curente;

- eliminarea practicilor monetare discriminatorii şi a celor multiple;

- convertibilitatea, la cerere, a sumelor în monedă proprie deţinute de alte state.

Obiectivele de bază ale FMI de azi sunt aceleaşi cu cele formulate în 1944. De atunci,s-au înregistrat creşteri impresionante în economiile naţionale. Cu toate că, avantajele creşterii economice nu s-au făcut simţite în mod egal în toate ţările, majoritatea statelor au înregistrat o creştere semnificativă a prosperităţii naţionale faţă de perioada interbelică. Unul din motivele acestei dezvoltări îl regăsim în îmbunătăţirea implementării politicii economice. Politicile promovate în această perioadă au urmărit, în principal, creşterea comerţului internaţional şi au ajutat la refacerea ciclului economic, FMI având o contribuţie considerabilă la reuşita acestei dezvoltări. După al Doilea Război Mondial au avut loc schimbări majore nu doar în plan naţional, ci şi în plan internaţional, în economia mondială şi în sistemul monetar, schimbări care au crescut importanţa scopurilor servite de către FMI. Progresul în tehnologie şi comunicaţii a contribuit la creşterea relaţiilor dintre pieţe şi economiile naţionale. Ca urmare a globalizării, atunci când apare o criză într-un colţ al lumii, aceasta se extinde mult mai repede în celelalte state. Având în vedere faptul că economiile statelor devin tot mai dependente unele de altele, prosperitatea unei naţiuni depinde mai mult ca niciodată de performanţele economice ale celorlalte state, cât şi existenţa unui mediu economic global deschis şi stabil. De asemenea, politicile economice şi financiare pe care statele le pun în aplicare influenţează măsura în care funcţionează comerţul şi sistemul de plăţi internaţional.

În concluzie, globalizarea necesită o cooperare mai puternică şi, în acelaşi timp, obligă la creşterea responsabilităţilor instituţiilor internaţionale care organizează şi supraveghează această cooperare - inclusiv FMI. Obiectivele FMI au devenit mai importante şi datorită creşterii numărului de state membre de mai mult de patru ori de la înfiinţarea sa. Creşterea numărului de membri se datorează şi faptului că multe ţări în curs de dezvoltare şi-au recăpătat independenţa politică şi au trecut la economia de piaţă.

Odată cu FMI, a luat naştere Banca Internaţională pentru Reconstrucţie şi Dezvoltare, care promoveză politici de dezvoltare economică pe termen lung. FMI şi Grupul Băncii Mondiale – care include BIRD, Agenţia de garantare multilaterală a investiţiilor, Corporaţia Financiară Internaţională şi Asociaţia Internaţională pentru Dezvoltare – au un rol bine determinat în ceea ce priveşte acordarea de sprijin ţărilor în curs de dezvoltare, în vederea finanţării unor proiecte de creare şi modernizare a infrastructurilor economice şi sociale. În timp ce FMI se orientează în principal către performanţe şi politici economice şi financiare la nivel macro, Banca Mondială urmăreşte aspecte pe termen lung ale dezoltării economice şi înlăturarea sărăciei. Aceasta din urmă oferă împrumuturi ţărilor în curs de dezvoltare şi celor aflate în tranziţie în vederea finanţării proiectelor de infrastructură şi realizării de reforme economice. FMI, în schimb, oferă fonduri pentru echilibrarea balanţei de plăţi şi pentru menţinerea rezervelor internaţionale, în timp ce ţările adoptă politici proprii de administrare a fondurilor obţinute.