Olanda

Introducere

Olanda a jucat un rol special în economia Europei. În secolul al XVI-lea navigaţia, pescuitul, comerţul şi băncile erau sectoarele cheie ale Olandei, iar comerţul cu coloniile sale a jucat un rol extrem de important pentru această ţară până spre începutul secolului XX. Pe măsură ce sistemul colonial olandez s-a diminuat şi, în special după ce Indonezia, ultima mare colonie olandeză, şi-a obţinut independenţa în anul 1945, economia ţării s-a reorientat spre Europa.

Descoperirea unor mari depozite de gaze naturale a transformat ţara într-un exportator important de energie şi a propulsat-o în rândul naţiunilor prospere. Deşi majoritatea firmelor din Olanda sunt private, influenţa guvernului asupra economiei este încă simţită, întrucât acesta distribuie aproape jumătate din venitul naţional al ţării. Şi astăzi mai există în Olanda „Biroul Central de Planificare”, care chiar dacă are un rol mai mult consultativ, se implică şi îşi prezintă opinia în luarea deciziilor majore de politică economică. Foarte importantă pentru creşterea economică a Olandei este prezenţa în această ţară a unui număr important de societăţi mari, care operează la nivel transnaţional.

Pentru Olanda un rol deosebit în elaborarea politicilor economice îl are aşa-numita dezvoltare sustenabilă durabilă, concept lansat în 1987 în raportul lui Gro Harlem Brundtland la „Comisia Mondială pe probleme de mediu şi dezvoltare”, o adevărată filozofie, care în esenţă pune accentul pe „mai bine” şi nu pe „mai mult”. Cum definirea dezvoltării sustenabile este criticată de o serie de experţi pentru caracterul său relativ vag, ce nu prezintă un obiectiv exact, ci exprimă mai mult un proces în desfăşurare, Enciclopedie Encarta – „Netherlands” olandezii au adoptat o poziţie pragmatică, încercând pur şi simplu să facă acest concept operaţional şi aplicabil în practică. Întrucât realizarea sustenabilităţii era greu de definit cu precizie, s-a pornit de la negarea ne-sustenabilităţii, care este în mod cert, evidentă.

Astăzi Uniunea Europeană are un rol important în crearea unui cadru politic necesar atingerii sustenabilităţii, după ce, în 2001, la Gothenburg, Consiliul European a adoptat o strategie de dezvoltare durabilă66. Strategia Uniunii Europene propune realizarea unui echilibru dinamic al dimensiunilor economice, sociale şi de mediu înconjurător ale dezvoltării. Avantajul unei asemenea abordări este că, în locul cuantificării unidimensionale a aspectelor economice, sociale sau de mediu, indicatorii de dezvoltare sustenabilă sunt bi- sau tri-dimensionali.

1. Evoluţii economice în Olanda

În ultimii 30 de ani economia olandeză a evoluat cu oscilaţii de amplitudine mai mare decât economiile europene, în strânsă legătură cu evenimentele internaţionale, aceasta dovedind dependenţa mult mai mare a acestei ţări de conjunctura la nivel european şi mondial.

Anii 1970 au fost marcaţi de o decelerare a creşterii economice, ca urmare a desfiinţării sistemului Bretton Woods şi a şocului produs de preţul crescut al petrolului. Pentru Olanda impactul a fost cu atât mai mare, cu cât guvernul manifesta o politică relaxată în domeniul salariilor, a căror evoluţie puternic crescătoare mulţumea populaţia. Dar, pe măsură ce costul forţei de muncă se ridica, ritmul economic îşi pierdea din elan, ajungând la niveluri negative la începutul anilor 1980.

Acesta este momentul în care începe aplicarea aşa-zisului „model economic polder”, ce a determinat o refacere rapidă a performanţelor economice ale acestei ţări şi a făcut ca, spre sfârşitul anilor 1990, Olanda să se încadreze în indicatorii-ţintă ai dezvoltării durabile stabiliţi la Lisabona. În pofida unui oarecare scepticism determinat de problemele economice de după anul 2000, care au fost, ca şi în alte perioade, mult mai dramatice pentru Olanda decât pentru restul Uniunii Europene, această ţară va putea totuşi să-şi aducă un aport pozitiv în vederea atingerii obiectivelor ambiţioase de la Lisabona, menite a propulsa Europa pe primul loc în lume din punctul de vedere al competitivităţii şi dinamismului bazat pe inovaţie. Reducerea ritmurilor economice în Olanda la începutul anilor 2000 este un rezultat al necesităţii corectării dezechilibrelor generate de supraîncălzirea economiei în a doua jumătate a anilor 1990.

În comparaţie cu alte ţări din Uniunea Europeană, în Olanda există şi unele semnale că economia acestei ţări şi-a erodat o serie de atu-uri de creştere a productivităţii. Această concluzie rezultă în special din compararea Olandei cu alte ţări de dimensiuni mici, cu aceeaşi deschidere economică şi grad de dereglementare, care şi-au menţinut o productivitate crescută pe toată perioada de după a doua jumătate a anilor 1990. Scăderea productivităţii în Olanda s-a suprapus perfect cu momentul începerii unei reforme în domeniul pieţei forţei de muncă, fapt care ridică un serios semn de întrebare asupra oportunităţii şi eficienţei acestor măsuri, atât în Olanda, cât şi în Europa. Politicienii acestei ţări nu par însă îngrijoraţi de această situaţie, cu atât mai mult cu cât Olanda îşi menţine, în pofida acestor scăderi de ritm, unul dintre cele mai mari nivele ale productivităţii din lume.

2. Evoluţia principalilor indicatori macroeconomici

2.1. Produsul intern brut pe locuitor

Analizând trendul acestui indicator în ultimii 40 de ani, constatăm că, deşi pe parcursul întregii perioade în discuţie Olanda s-a situat constant peste media din Uniunea Europeană, această ţară s-a menţinut sub media Organizaţiei pentru Cooperare şi Dezvoltare Economică şi mult sub media acestui indicator în SUA.

În tabelul următor este evidenţiată evoluţia produsului intern brut pe locuitor în Olanda, comparativ cu alte zone ale lumii, pentru perioada anilor 2007. Situaţia Olandei apare mult mai bună dacă analizăm acest indicator prin prisma populaţiei aflată la o vârstă ce o face aptă de muncă. Din acest punct de vedere Olanda este un caz special, întrucât în ultimii 30 de ani a înregistrat o creştere considerabilă a populaţiei aflată la o vârstă de muncă.

Tabelul nr.1 – Produsul naţional brut pe locuitor

Anul Olanda Zona USD USA Japonia Germania Franta Spania Brazilia

2007 766,2 33501 13841,4 4379,9 3316,5 2556,1 1437 1314,2

După o scădere iniţială a ocupării forţei de muncă în anii 1970, au avut loc o serie de reforme structurale în anii 1980 care au dus la o mai bună ocupare a forţei de muncă, trend accentuat şi în anii 1990. În mod evident economia olandeză a absorbit mai rapid forţa de muncă în creştere a ţării, o evoluţie întrucâtva diferită de ceea ce s-a întâmplat la nivelul Uniunii Europene şi în special în Germania. Experienţa dobândită de Olanda în acest domeniu tinde să sprijine teoria lansată în 2004 de Blanchard, conform căreia reducerea numărului de ore de muncă per angajat ar fi un rezultat al dorinţei lucrătorilor de a avea mai multe zile de odihnă.

Tabel nr.2 – Utilizarea forţei de muncă în Olanda

Evoluţia nivelului real al produsului intern brut în raport cu populaţia cu vârstă de muncă din Olanda, care după anul 1972 a atins, la acest indicator, 92% din nivelul SUA, Olanda s-a depărtat de această ţară cu 12% după numai 10 ani. Apoi, după o scurtă perioadă de apropiere accelerată în anii 1990, distanţa a rămas relativ constantă, o dovadă a eforturilor olandeze de creare a unor locuri de muncă de maximă productivitate pentru o forţă de muncă cu un număr aflat pe un trend crescător pe întreaga perioadă.