Operațiunile Bancare Pasive

. ASPECTE TEORETICE PRIVIND OPERAȚIUNILE BANCARE PASIVE

1.1. Delimitări conceptuale privind pasivele bancare

Pasivul unei societăți bancare reprezintă resursele atrase de către aceasta. Resursele bancare pot fi clasificate în funcție de modul de proveniență și în funcție de exigibilitate. În funcție de modul de proveniență acestea se divid în: resurse proprii și resurse atrase.

Resursele proprii reprezintă pentru banca atât riscul maxim pe care aceasta și-l poate asuma în angajarea resurselor sale, cât și garanția solvabilității băncii. Acestea nu sunt purtătoare de dobândă. Resursele proprii sunt formate din capital propriu și capital suplimentar.

Capitalul propriu (capitalul de bază) este compus din:

- Capitalul social – reprezintă aportul acționarilor la constituirea unei societăți bancare.

- Primele legate de capital, integral încasate.

- Fondul de rezervă – constituit prin repartizarea anuală a unui procent de pana la 20% din profitul brut, până când fondul astfel creat egalează capitalul social, apoi, maximum 10%, până în momentul în care fondul de rezervă ajunge la de doua ori mai mare decât capitalul social. Scopul constituirii acestui fond este de a preîntâmpina eventualele crize de lichiditate ale băncii precum si pentru majorarea capitalului social.

- Rezerva generală pentru riscul de credit – se constituie din profitul brut, astfel încât, la sfârșitul fiecărui exercițiu financiar să reprezinte 2% din soldul creditelor acordate clienților nebancari, în vederea acoperirii riscului din activitatea de creditare.

- Rezervele din diferențe de curs valutar aferente aprecierii disponibilităților în valută reprezentând capital social în valută.

- Rezervele din diferențele favorabile din reevaluarea patrimoniului.

- Fondul imobilizărilor corporale.

- Rezerve statutare – se constituie anual din profitul net al băncii, conform prevederilor din statutul acesteia.

- Rezultatul reportat reprezentând profit nerepartizat.

- Rezultatul net al exercițiului financiar curent reprezentând profit.

Pentru determinarea nivelului capitalului propriu se vor deduce: sumele reprezentând contravaloarea acțiunilor proprii răscumpărate în vederea reducerii capitalului social; valoarea neamortizată a cheltuielilor de constituire; valoarea netă a fondului comercial; sumele din profitul net al exercițiului financiar curent reprezentând dividende, participarea personalului la profit si cota de participare a managerului la profit; sumele reprezentând cheltuieli de repartizat și cheltuieli înregistrate în avans, care urmează a se suporta eșalonat pe cheltuieli în perioadele sau în exercițiile financiare viitoare; rezultatul reportat reprezentând pierdere neacoperită; repartizarea profitului; dotările pentru unitățile proprii din străinătate.